miercuri, 28 septembrie 2011

Trei

De ce trebuie ca in fiecare zi de marti sa fie trei ceasuri rele? Ceea ce ma deranjeaza nu este numarul lor, ci faptul ca unele uita sa se mai opreasca! Pe vremuri ma gandeam ca cele trei ceasuri reprezinta trei evenimente neplacute din acea zi de marti... iar acele evenimente nu aveau neaparat durata de o ora. Mai apoi am constat ca uneori cele trei sunt chiar ore, nu intotdeauna consecutive! Uneori primesti un ragaz dupa unul din primele doua, astfel incat al treilea sa te loveasca cel mai puternic! Caci daca primul ar fi cel mai grozav, urmatoarele nu ar mai putea fi incluse in aceeasi categorie si nu s-ar mai respecta regula celor trei! Mi s-a intamplat totusi sa am si un eveniment important pe primul loc, dupa care celelalte nu au mai contat! Intr-o zi de marti am plecat la drum insotit de cativa colegi. Unul dintre ei m-a atentionat sa fiu atent la radare ca e marti! I-am spus ca radarele nu reprezinta un pericol pentru mine, caci detectorul meu (am un nas lung cu miros fin) nu m-a prea lasat balta. Am circulat bine pana la o benzinarie din primul oras mare de pe traseul nostru. La pompa la care am tras masina ca sa ii fac plinul nu era combustibilul dorit, asa ca am dat in marsarier pentru a ma muta la o alta pompa. Deoarece arhitectura veche a statiei prevedea cate un stalp metalic sanatos pe acolo pe unde alte statii nici nu concep a amplasa astfel de obstacole inutile, ei bine, acesta a intrat intr-un unghi mort pentru toate cele trei oglinzi retrovizoare, asa ca l-am nimerit! Credeti ca a mai contat apoi ca mai erau inca doua ceasuri rele in acea zi? A fost unul si bun! Astazi mi s-a confirmat si o alta posibilitate. Ziua a decurs destul de frumos pana spre dupa amiaza, atat de frumos incat nici nu mi-am dat seama ca suntem intr-o zi de marti! Asa ca aproape scapasem! Dar o astfel de superstitie, caci pana la urma vorbim de o superstitie (nu-i asa?), nu se lasa data la o parte, asa ca dupa amiaza am primi un telefon care nu numai ca mi-a stricat ceea ce mai ramasese din aceasta, ci si seara ce a urmat! Ba chiar vad ca e noapte deja si inca mai sunt influentat de acel telefon... Sa fie oare marti doar trei ceasuri rele? Si ce sunt aceste ceasuri: evenimente sau momente? Perioade diverse sau ore? Indiferent de ce ar fi, abia astept sa treaca ziua de marti si nu ca sa se apropie weekend-ul, ci pentru a scapa mai repede de cele trei ceasuri rele!

duminică, 18 septembrie 2011

Eugenia Voda

Dupa ce am urmarit aseara un interviu (difuzat in reluare) al doamnei Eugenia Voda luat poetului Mircea Cartarescu, l-am cautat pe web cu gandul ca as putea avea norocul sa il gasesc si sa il urmaresc din nou. Ei bine, l-am gasit! Ma asteptam sa il gasesc pe vreun site ce gazduieste materiale video. Spre surprinderea mea l-am gasit chiar pe site-ul doamnei Eugenia Voda. Pe prima pagina a acestui site gasim urmatoarele cuvinte:
Bine m-ați găsit, stimați telespectatori!
Deși sunt în perpetuă criză de timp, îmi complic existența cu un site! Site-ul e deocamdată la început, dar promit să-i furnizez materie, pentru cei care vor avea timpul (și mai ales timpul interior) să caute „Profesioniștii” și... Eugenia Vodă.
Veti fi surprinsi cate nume mari sunt in cele cateva categorii precum:

  • arte,
  • litere si filosofie,
  • medicina,
  • teologie!

In plus sunt numeroase articole ale criticului de film Eugenia Voda... Nu va voi dezvalui nici un nume, ci va voi lasa pe voi sa le descoperiti pe cele ce va sunt dragi!

marți, 6 septembrie 2011

Prima experienta Pink Floyd

Pe vremea cand inca mai primeam masinute, am auzit o doamna profesoara universitara povestindu-i cu mandrie mamei mele cum fiul ei, student la acea vreme, i-a spus profesorului sau, ce apostrofa un coleg: "hey, teacher: leave the kid alone!". Ati recunoscut, probabil, unul din faimoasele versuri ale nu mai putin faimoase piese Another Brick in the Wall de pe exceptionalul album The Wall, al psihedelicei formatii rock, Pink Floyd. Era primul meu contact cu Pink Floyd. Si inca nu venise revolutia! Aveau sa treaca ani buni pana la libertatea de exprimare (asa zisa libertate). Dar a fost atat de puternic acel prim contact (sunt tentat sa fac o analogie tehnica, dar ma abtin), incat de fiecare data cand ascult Pink Floyd ma trec fiorii sau mi se face pielea de gaina... Coincidenta sau nu, primul album Pink Floyd pe care l-am avut a fost The Wall (inregistrat pe o caseta BASF de 90 min.)! Intre timp l-am oferit unui vecin adolescent cu gusturi muzicale in formare... Mai poate fi o coincidenta faptul ca avatarul meu preferat este o secventa din Comfortably Numb cu Bob Geldof intr-un fotoliu? Cred ca nu!