Citind randurile Duniei, gandurile au inceput sa se indrepte la inceput insesizabil, apoi parca din ce in ce mai intens, catre filmul The Sheltering Sky (in romana apare cu titlul Un ceai in Sahara). Exista in acest film o scena pe care eu o consider un punct de inflexiune al actiunii filmului. Nu este neaparat un punct culminant, ci pur si simplu un moment care, initial, te pune putin pe ganduri, iar apoi din ce in ce mai mult! Scena in sine nu pare a fi o realizare cinematografica de exceptie, dar faptul ca reuseste sa reziste atat de mult in timp dupa vizionarea filmului, contrazice aparenta! Ceea ce surprinde cu adevarat este dialogul dintre Kit si Port (Debra Winger si John Malkovich), dialog pe care il transcriu mai jos sub rezerva "Traduttore, Traditore!":
Port: Stii, imi lipsesc astfel de momente, astfel de locuri, mai mult decat orice pe lumea asta.Kit: Stiu.Port: Asta am vrut sa iti arat: locul asta.Kit: Da.Port: Vino!
Port: Aici cerul e ciudat. E aproape solid. De parca ne-ar ocroti de ce-i dincolo de el. Priveste!Kit: Ce-i dincolo?Port: Nimic! Doar noapte.
Kit: As vrea sa fiu ca tine, dar nu pot.Port: Poate ne temem de acelasi lucru!Kit: Nu, nu ne temem! Tie nu ti-e teama sa fii singur! Si nu ai nevoie de nimic, de nimeni! Ai putea trai fara mine!Port: Stii ca, pentru mine, iubirea inseamna sa te iubesc! Indiferent ce nu merge intre noi, nu va putea fi niciodata o alta! Poate ca ne temem amandoi sa nu iubim prea mult!
Pauzele lasate intentionat sunt pauze in conversatia dintre cei doi calatori. De fapt Port e un calator, iar Kit este o combinatie intre un calator si un turist. Diferenta intre un calator si un turist este esentiala si este explicata chiar la inceputul filmului:Kit: Sa plecam de aici!Port: Bine!Kit: Bine!
Un turist este cel ce se gandeste la a merge acasa in momentul in care a ajuns la destinatie, pe cand un calator s-ar putea sa nu se mai intoarca deloc.Pentru acuratete las totusi si textul in engleza:
A tourist is someone who thinks about going home the moment that arrived, whereas a traveler might not coming back at all.Regia filmului ii apartine lui Bernardo Bertolucci, iar scenariul chiar autorului cartii, Paul Bowles, impreuna cu Mark Peoploe.
Si cum muzica nu poate lipsi, o folosesc pe post de incheiere, dar nu inchei inainte de a va face atenti sa urmariti clipul pana la final pentru a mai descoperi cate ceva care sa va puna si mai mult pe ganduri!
Post Scriptum: Daca vrea cineva sa accepte provocarea primita la randu-mi din parta Duniei, sa noteze si ei cea mai frumoasa replica dintr-o carte sau film, si sa provoace la randul lor pe cine doresc, as fi foarte incantat!
Ca si in film, am incercat sa deschid si sa inchid aceasta postare prin ceva similar, asa ca am folosit un ante scriptum si un post scriptum. Va invit sa descoperiti cele doua secvente din film (una la inceput si una la final), secvente interpretate chiar de autorul cartii, Paul Bowles!
RăspundețiȘtergere- Nu suntem turisti, suntem calatori!
RăspundețiȘtergere- Oh... si care este diferenta?
- Un turist se gandeste la intoarcere in clipa in care a ajuns, Tunner...
- In timp ce un un calator poate sa nu se mai intoarca...
Mi-ati amintit!
Un film pe margine caruia se poate vorbi foarte mult. Imi amintesc ziua cand l-am vazut. M-a ravasit.
Fiecare cadru/imagine transmit mult mai multe decat te lasa sa intelegi la prima vedere. O calatorie pe un drum al vietii si al mortii. Oricare drum. Orice viata. Oricare moarte.
Fiecare om isi are locul lui bine stabilit de destin. Cand incerci sa schimbi ceva in viata ta, ceva care are deja greutate, valoare, sens si care deja ti-a fost predestinat, nu vei face decat sa te distrugi fara sa ai sansa de a te mai intoarce intreg.
Este trist, paradoxal, sa ajungem sa intelegem mai bine o persoana doar dupa ce a murit. Trist este si faptul ca vom ajunge sa ne intelegem mai bine, pe noi insine, ramanand vii...
Va amintiti cum i-a raspuns Kit lui Tunner? atunci cand, acesta, a intrebat-o daca Port banuieste ceva?
- Stie, dar inca nu constientizeaza ca stie.
Calatori, pe un drum al vietii si al mortii, in cautarea lor in acelasi Timp. Imi amintesc acum, si nu stiu de ce (sau, poate, ca stiu...), de finalul cartii lui Jack London - ''Martin Eden'':
''[...] si in clipa cand a stiut, a incetat sa mai stie.''
Multumiri pentru aceasta pagina de aduceri aminte! Am scris mult. Imi cer scuze.
Cu respect si admiratie,
❍.
Va multumesc pentu ca ati impartasit cu noi viziunea dumneavoastra! Aceasta recenzie ar fi mult mai potrivita in locul postarii mele!
ȘtergereSpuneti ca este trist ca vom ajunge sa ne intelegem mai bine; as zice mai degraba ca ne intristam cand ajungem sa ne cunoastem mai bine. In aceeasi masura este trist ca nu ajungem (de multe ori) sa ne intelegem sau sa ne cunoastem pe noi insine asa cum suntem cu adevarat!
Este o incantare sa va citesc comentariul dumneavoastra, pentru care va multumesc inca o data!
Cu recunostinta,
M.