Zidul - The Wall

But it was only fantasy
The wall was too high
As you can see
No matter how he tried
He could not break free
And the worms ate into his brain

Litera și nota

Starea fizică, starea spirituală, starea emoțională pot, împreună sau separat, influența modul în care percepem o anumită carte. Ba chiar și trecerea timpului, după lecturarea ei, ne poate modifica perspectiva sau chiar hotărârea de a o reciti.

În timp ce citeam rândurile articolului "Cărți abandonate (2)", de pe blogul Cărți ce tind spre infinit, al autoarei Ana-Cristina Vîntură, mă gândeam la influențele diverselor stări asupra lecturii, așa că după ce am terminat de lecturat articolul menționat, am lăsat în zona de comentarii o părere cu care am început această postare sub formă de citat.

Paranteză: uneori îmi rup frazele, dar de această dată am lăsat-o ca atare. Am închis paranteza.

Influența muzicii asupra stării de spirit este foarte pregnantă mai ales când vorbim de rock psihedelic. Dar când este vorba de literatură, care credeți că sunt genurile care influențează psihicul la fel de mult precum Pink Floyd sau Grateful Dead? Sau nu credeți că litera e la fel de puternică precum nota muzicală? Atenție: am zis litera, nu cuvântul, și nota muzicală, nu acordul!

Vorbeste!

Cand vorbesti, ti se spune ca faci pe desteptul. Cand taci, ti se da de inteles ca esti infumurat si arogant, cu o atitudine de “privit de sus”.

Cand vorbesti, ti se spune ca vorbesti prea mult. Cand taci, esti intrebat de ce nu mai spui cate ceva.

Cand incerci sa dai sfaturi, esti intrebat de ce faci observatii. Cand nu o faci, ti se spune ca nu iti dai interesul...

Cand spui ceea ce ai de spus, cica de ce o spui verde-n fata. Cand nu o faci, ti se spune ca nu vrei sa iti impartasesti experienta.

Cei de la Pink Floyd ne spun sa continuam sa vorbim! Cel putin ca fan al lor tind sa le dau ascultare, asa ca ii ascult si voi continua sa vorbesc!

"Keep Talking"

Pink Floyd

(http://www.azlyrics.com/lyrics/pinkfloyd/keeptalking.html)

For millions of years mankind lived just like the animals

Then something happened which unleashed the power of our imagination

We learned to talk

There's a silence surrounding me

I can't seem to think straight

I'll sit in the corner

No one can bother me

I think I should speak now

I can't seem to speak now

My words won't come out right

I feel like I'm drowning

I'm feeling weak now

But I can't show my weakness

I sometimes wonder

Where do we go from here

It doesn't have to be like this

All we need to do is make sure we keep talking

Why won't you talk to me

You never talk to me

What are you thinking

What are you feeling

Why won't you talk to me

You never talk to me

What are you thinking 

Where do we go from here

It doesn't have to be like this

All we need to do is make sure we keep talking

Why won't you talk to me

You never talk to me

What are you thinking

What are you feeling

Why won't you talk to me

You never talk to me

What are you thinking

What are you feeling

I feel like I'm drowning

You know I can't breathe now

We're going nowhere

We're going nowhere

Timpul

Tic, tac, tic, tac... Timpul se scurge.

Dar ce este timpul? Pentru unii o obsesie, pentru altii doar o referinta sau un reper.

Indiferent de ce reprezinta el, cred ca este unul din factorii determinanti ai progresului. Ai progresului in sens tehnic, in sens industrial. Iar acesta e legat de vreo doua, trei secole incoace de bani. Mai ales de bani si de obsesia unora pentru bani, mai multi bani! Cu mult inainte progresul a fost legat de ambitiile unor conducatori (regi, preoti...), de dibacia unor meseriasi si de mintile stralucite ale altora.

Roger Waters - Dark Side Of The Moon - Budapest, Hungary - (c) MBM 2007

Cum se pot obtine mai multi bani? Muncind mai mult, sau muncind mai eficient. Mai mult nu se prea mai poate din cauza unor drepturi castigate si legiferate. Mai eficient? Da. Cum? Prin inovatie si progres. Se investeste o suma ce urmeaza sa dea roade, sa se amortizeze, dar prin eficientizare se realizeaza acelasi lucru in timp mai scurt (in multe situatii). Oamenilor nu li se va scurta programul de lucru, dar nici nu vor beneficia de timpul liber obtinut. Li se va da altceva de lucru, astfel incat angajatorul va avea inca o data de castigat. Angajatul nu va primi nimic in plus, sau poate un mic, foarte mic, stimulent.

Dar s-a castigat cu adevarat timp? Nu! El se scurge in ritmul sau! E doar o perspectiva relativa!

Roger Waters - Dark Side Of The Moon - Budapest, Hungary - (c) MBM 2007

Ca referinta utilizam indirect timpul. De exemplu ca sa nu depasim viteza legala (v=d/t). Ca reper... "la cinci si jumatate, la Universitate", vorba cantecului.

Dar de ce sa facem o obsesie din timp si sa nu il utilizam decat ca referinta sau ca reper? Cred ca ajungem tot la relativitate! Depinde unde ne situam: pe scara cu trepte de marmura sau pe scara rulanta!

Prima experienta Pink Floyd

Pe vremea cand inca mai primeam masinute, am auzit o doamna profesoara universitara povestindu-i cu mandrie mamei mele cum fiul ei, student la acea vreme, i-a spus profesorului sau, ce apostrofa un coleg: "hey, teacher: leave the kid alone!". Ati recunoscut, probabil, unul din faimoasele versuri ale nu mai putin faimoase piese Another Brick in the Wall de pe exceptionalul album The Wall, al psihedelicei formatii rock, Pink Floyd. Era primul meu contact cu Pink Floyd. Si inca nu venise revolutia! Aveau sa treaca ani buni pana la libertatea de exprimare (asa zisa libertate). Dar a fost atat de puternic acel prim contact (sunt tentat sa fac o analogie tehnica, dar ma abtin), incat de fiecare data cand ascult Pink Floyd ma trec fiorii sau mi se face pielea de gaina... Coincidenta sau nu, primul album Pink Floyd pe care l-am avut a fost The Wall (inregistrat pe o caseta BASF de 90 min.)! Intre timp l-am oferit unui vecin adolescent cu gusturi muzicale in formare... Mai poate fi o coincidenta faptul ca avatarul meu preferat este o secventa din Comfortably Numb cu Bob Geldof intr-un fotoliu? Cred ca nu!

Saltul in gol...

"Saltul in gol e impotriva naturii omului." - Clive Cussler, Aurul incasilor.

Probabil ca natura omului tine de urcus, de ascensiune, de cucerirea piscurilor montane... Dar dupa ce ai cucerit un varf, ce urmeaza? Poate un varf mai inalt ar fi raspunsul. Dar un varf mai inalt nu este neaparat adiacent varfului recent cucerit. Asta ce inseamna? Trebuie sa coboram poteci care ne duc spre valea dintre cele doua varfuri in cazul in care acestea fac parte din acelasi lant muntos. Daca tinta e mai indepartata vor fi cu siguranta mai multe pante, vai, rauri, poteci si chiar obstacole neprevazute de strabatut. Poate ca vor fi si zone mai putin interesante sau poate zone mai periculoase, dar nicidecum la fel de tentante sau spectaculoase ca destinatia urmatoare.

Este de asemenea posibil ca urmatorul pisc sa nu fie la fel de inalt ca cel pe care vrem sa il parasim din diverse motive. Totusi, ciar daca o altitudine mai mica nu ofera o perspectiva la fel de buna ca cea anterioara, reprezinta poate un loc mai potrivit unei noi stari de spirit care, poate, este indusa sau data de experienta acumulata in urma ascensiunilor precedente, sau, de ce nu, de trecerea timpului...

Indiferent de tinta, exista totusi o limita: cel mai inalt pisc. Ma intreb, oare, dupa acesta, ce mai urmeaza? Sa fie unul mai mic si mai confortabil? Inseamna ca viata noastra nu are un trend ascendent (oscilant, dar ascendent in ansamblu)? Sau trebuie sa ne planificam traseul astfel incat spre "apus" sa cucerim cel mai inalt munte? Dar cand e apusul? Si care este cel mai inalt "munte"?