Starea fizică, starea spirituală, starea emoțională pot, împreună sau separat, influența modul în care percepem o anumită carte. Ba chiar și trecerea timpului, după lecturarea ei, ne poate modifica perspectiva sau chiar hotărârea de a o reciti.
În timp ce citeam rândurile articolului "Cărți abandonate (2)", de pe blogul Cărți ce tind spre infinit, al autoarei Ana-Cristina Vîntură, mă gândeam la influențele diverselor stări asupra lecturii, așa că după ce am terminat de lecturat articolul menționat, am lăsat în zona de comentarii o părere cu care am început această postare sub formă de citat.
Paranteză: uneori îmi rup frazele, dar de această dată am lăsat-o ca atare. Am închis paranteza.
Influența muzicii asupra stării de spirit este foarte pregnantă mai ales când vorbim de rock psihedelic. Dar când este vorba de literatură, care credeți că sunt genurile care influențează psihicul la fel de mult precum Pink Floyd sau Grateful Dead? Sau nu credeți că litera e la fel de puternică precum nota muzicală? Atenție: am zis litera, nu cuvântul, și nota muzicală, nu acordul!
Poate ca intr-o zi avea sa o vada. Intre timp insa, atatea luni pretioase isi urmau cursul, irosite! (pag. 41)
-- Tu unde o sa dormi? intreba Port.
-- Aici pe jos, langa tine, spuse ea. (pag. 190)
De ceva vreme am inceput sa imi notez propozitii, fraze, paragrafe din cartile pe care le citesc. Uneori acestea ajung in postarile de pe blog. Spre deosebire de alte carti, am constatat ca Ceai in Sahara a umplut foarte multe randuri in fisierul cu citate.
Ecranizarea romanului lui Paul Bowles, Ceai in Sahara, poarta titlul original, The Sheltering Sky (link-ul corespunde postarii in engleza). Pe acest blog, postarea similara poarta numele Doar noapte. La mai mult timp dupa vizionarea filmului am gasit cartea publicata de Editura Polirom in cadrul seriei (sau colectiei) Esential, cartea fiind indisponibila la momentul vizionarii.
Ca dramatism si tragism al desfasurarii evenimentelor din roman (scrisesem "actiunii", dar acesta e un termen prea activ pentru ceea ce se petrece printre randurile cartii), as asocia talentul de romancier al lui Bowles cu cel de regizor al lui Aronofski. Si asta nu la modul general, Ceai in Sahara fiind prima carte a lui Bowles care imi pica in mana, ci la modul particular al asocierii romanului Ceai in Sahara cu filmul The Fountain. Poate mai potrivita ar fi comparatia roman - film, dar va veni si randul acestei comparatii. La filmul The Sheltering Sky (in distributie Debra Winger si John Malkovich) nu am regasit in film decat o vaga nuanta din esenta sentimental-emotionala a romanului... Durata limitata a filmului e o scuza plauzibila...
In ultima postare (de pana acum) de pe blogul Sic Cogito am gasit o dilema-provocare interesanta, legata de curaj:
Spune-mi de poţi, ce e curajul.
Platon
Primul gand-cuvant a fost Madness, apoi, imediat, m-am gandit la "curaj nebun".
Si apoi a urmat muzica; mai exact piesa Courage a celor de la ManOwaR. Iar versurile melodiei includ cuvinte precum batalii, incredere, inima, suflet, victorie!
Battles are fought by those with the courage to believe They are won by those who find the heart Find a heart to share This heart that fills the soul will point the way to victory
Asta ar fi un sens dat curajului. Ar mai fi sensul in care la un moment dat esti nevoit sa iti infrunti durerea fizica sau sufleteasca, curajul reprezentand taria, puterea de a actiona in acest sens... Dar pana sa alunec cu muzica in directia asta, tot o piesa ManOwaR isi croieste drum catre aceasta postare: I Believe.
All stand together for the world to see Now the time is right to live out all our dreams Say the words forever, your strength will never leave If you want to win the fight, say "I believe"
Totusi, nu voi sunetele sa alunece spre piese triste si voi asocia acestui din urma sens doua dintre fotografiile mele mai vechi (sau relativ recente - caci perspectiva timpului este cel putin relativa). Prima simbolizeaza durerea, iar a doua speranta.
"Durerea", asa cum am denumit-o acum, am folosit-o prima data sub numele "Death is up above", cu gandul ca asta este o perspectiva a realitatii inconjuratoare, a realitatiii cotidiene... Am fost surprins de acest efect Google obtinut din doua dintre fotografiile mele luminoase. Norii (ce apar in fotografiile originale) sunt oricum o sursa perpetua pentru dezlantuirea imaginatiei noastre, dar masinariile, cu modul lor binar de lucru, ne surprind uneori prin rezultatul succesiunii in care isi aranjaza cele doua elemente (aparent) neutre, unul dintre ele la adunare (0), iar altul la inmultire (1).
Aceasta din urma fotografie nu este rezultatul masinariilor, ci al unor efecte optice, intituland-o "There Must Be Light!". Avand in vedere locul in care am surprins razele soarelui, mintea face asocieri din nou cu muzica: jucarii in pod. "Toys in the Attic" este un album al trupei americane de muzica rock, Aerosmith, album din anul 1975. As zice ca cea mai faimoasa piesa de pe acest album este Walk This Way, dar nu vreau sa va spun eu cum si pe unde sa mergeti! Dar versurile piesei ce dau numele albumului se potrivesc de minune fotografiei de mai sus:
In the attic lights Voices scream Nothing's seen Real's a dream
Dar de la curaj am ajuns la vise, asa ca e cazul sa ma opresc. Si cum acesta nu este un blog care provoaca la discutii, eu nu va voi provoca asa cum a facut-o Platon! Asta ramane la latitudinea fiecaruia dintre cei ce vor ajunge sa citeasca pana in acest punct.
S-a dovedit că, asemenea Satanei, și cancerul are mai multe nume. [pag. 173]
Orice femeie are nevoie de un bărbat. Chiar dacă acesta ucide cântecul din ea. [pag. 196]
Există o cale să redevii bun. [pag. 211]
“Pentru tine, de încă o mie de ori!”
Nu există decât ceea ce faci și ceea ce nu faci. [pag. 221]
Unele povesti nu au nevoie sa fie istorisite. [pag. 232]
Întotdeauna e mai dureros sa ai si sa pierzi, decât sa nu fi avut deloc. [pag. 233]
Dar timpul poate fi atât de lacom - uneori îți fură toate detaliile si le tine numai pentru el. [pag. 235]
Un băiat care nu se apără singur devine un bărbat care nu poate apăra nimic. [pag. 242]
Eu încă mai bâjbâiam in căutarea cuvintelor potrivite si dintre noi doi, eu eram scriitorul. [pag. 242]
Buruienile deșertului își duc mai departe traiul, dar florile de primăvară înfloresc si se ofilesc. [pag. 273]
Un barbat care nu are constiinta si nici bunatate in inima, nici nu sufera. [pag. 328]
Dar poate ca intr-o zi vei intelege ca atunci cand tatal tau era aspru cu tine, era aspru si cu el insusi. [pag. 329]
Tacerea inseamna serenitate, pace, inseamna sa dai incet butonul VOLUM din viata cuiva. Linistea inseamna sa apesi butonul de INCHIDERE. Sa inchizi sistemul. Cu totul. [pag. 393]
Da! A nins, s-a topit, apoi a inghetat spre seara!
Trei fotografii ale aceleiasi suprafete (capota masinii), in trei locuri diferite, in trei momente diferite in timp: 17:39, 18:05, 18:10 (14 ian. 2014).
Dar ce este timpul? Pentru unii o obsesie, pentru altii doar o referinta sau un reper.
Indiferent de ce reprezinta el, cred ca este unul din factorii determinanti ai progresului. Ai progresului in sens tehnic, in sens industrial. Iar acesta e legat de vreo doua, trei secole incoace de bani. Mai ales de bani si de obsesia unora pentru bani, mai multi bani! Cu mult inainte progresul a fost legat de ambitiile unor conducatori (regi, preoti...), de dibacia unor meseriasi si de mintile stralucite ale altora.
Roger Waters - Dark Side Of The Moon - Budapest, Hungary - (c) MBM 2007
Cum se pot obtine mai multi bani? Muncind mai mult, sau muncind mai eficient. Mai mult nu se prea mai poate din cauza unor drepturi castigate si legiferate. Mai eficient? Da. Cum? Prin inovatie si progres. Se investeste o suma ce urmeaza sa dea roade, sa se amortizeze, dar prin eficientizare se realizeaza acelasi lucru in timp mai scurt (in multe situatii). Oamenilor nu li se va scurta programul de lucru, dar nici nu vor beneficia de timpul liber obtinut. Li se va da altceva de lucru, astfel incat angajatorul va avea inca o data de castigat. Angajatul nu va primi nimic in plus, sau poate un mic, foarte mic, stimulent.
Dar s-a castigat cu adevarat timp? Nu! El se scurge in ritmul sau! E doar o perspectiva relativa!
Roger Waters - Dark Side Of The Moon - Budapest, Hungary - (c) MBM 2007
Ca referinta utilizam indirect timpul. De exemplu ca sa nu depasim viteza legala (v=d/t). Ca reper... "la cinci si jumatate, la Universitate", vorba cantecului.
Dar de ce sa facem o obsesie din timp si sa nu il utilizam decat ca referinta sau ca reper? Cred ca ajungem tot la relativitate! Depinde unde ne situam: pe scara cu trepte de marmura sau pe scara rulanta!
Ne grabim. De ce? Ca sa terminam mai repede ceea ce avem de facut. De ce? Ca sa castigam timp. Pentru ce? Ca sa putem face si alte lucruri. Le facem si pe acestea. Ne-am facut timp si pentru ele. Au intrat deja in programul nostru.
Acum iteram. Ne grabim din nou. Terminam la timp ceea ce aveam de facut. Terminam ceea ce aveam de facut si terminam si “alte lucruri”. Dar le-am facut cu o viteza mai mare, pentru ca din nou ne-am grabit. Noul program ne permite sa facem si alte lucruri.
Pana cand putem itera si reitera? Si pentru ce? Dintre toate lucrurile pe care le facem in plus, care ne sunt cu adevarat utile? Facem atat de multe lucruri incat nu mai avem timp pentru sine. Fiecare are aceeasi problema, iar noi toti formam un ansamblu. Daca fiecare dintre noi nu are timp pentru sine, atunci aceeasi problema o are ansamblul. Adaugam valoare unor lucruri, dar nu ne mai ramane timp sa adaugam valoare propriilor persoane? Probabil ca nu. Si daca nu mai avem timp pentru noi, cu siguranta nu avem timp nici pentru ceilalti.
Secolul vitezei a trecut! Viteza ne-a ramas. Dar parca am ramas “in priza”. Daca ne vom deconecta, unde vom ajunge? Ne vom intoarce in timp si vom reveni la programul initial? Ne vom putea adapta la conditiile initiale? Vom reusi sa ne acordam si noua un pic de timp? Sau mai mult timp...
Sper sa ne ramana timp macar de o discutie la o cafea...
