Dunarea iarna

Ceai in Sahara - Paul Bowles (citate - 1)

○

Poate ca intr-o zi avea sa o vada. Intre timp insa, atatea luni pretioase isi urmau cursul, irosite! (pag. 41)

-- Tu unde o sa dormi? intreba Port.

-- Aici pe jos, langa tine, spuse ea. (pag. 190)

De ceva vreme am inceput sa imi notez propozitii, fraze, paragrafe din cartile pe care le citesc. Uneori acestea ajung in postarile de pe blog. Spre deosebire de alte carti, am constatat ca Ceai in Sahara a umplut foarte multe randuri in fisierul cu citate.

Ecranizarea romanului lui Paul Bowles, Ceai in Sahara, poarta titlul original, The Sheltering Sky (link-ul corespunde postarii in engleza). Pe acest blog, postarea similara poarta numele Doar noapte. La mai mult timp dupa vizionarea filmului am gasit cartea publicata de Editura Polirom in cadrul seriei (sau colectiei) Esential, cartea fiind indisponibila la momentul vizionarii.

Ca dramatism si tragism al desfasurarii evenimentelor din roman (scrisesem "actiunii", dar acesta e un termen prea activ pentru ceea ce se petrece printre randurile cartii), as asocia talentul de romancier al lui Bowles cu cel de regizor al lui Aronofski. Si asta nu la modul general, Ceai in Sahara fiind prima carte a lui Bowles care imi pica in mana, ci la modul particular al asocierii romanului Ceai in Sahara cu filmul The Fountain. Poate mai potrivita ar fi comparatia roman - film, dar va veni si randul acestei comparatii. La filmul The Sheltering Sky (in distributie Debra Winger si John Malkovich) nu am regasit in film decat o vaga nuanta din esenta sentimental-emotionala a romanului... Durata limitata a filmului e o scuza plauzibila...

○

Curajul

In ultima postare (de pana acum) de pe blogul Sic Cogito am gasit o dilema-provocare interesanta, legata de curaj:

Spune-mi de poţi, ce e curajul.

Platon

Primul gand-cuvant a fost Madness, apoi, imediat, m-am gandit la "curaj nebun".
Si apoi a urmat muzica; mai exact piesa Courage a celor de la ManOwaR. Iar versurile melodiei includ cuvinte precum batalii, incredere, inima, suflet, victorie!

Battles are fought by those with the courage to believe
They are won by those who find the heart
Find a heart to share
This heart that fills the soul will point the way to victory

(Sursa versuri)

Asta ar fi un sens dat curajului. Ar mai fi sensul in care la un moment dat esti nevoit sa iti infrunti durerea fizica sau sufleteasca, curajul reprezentand taria, puterea de a actiona in acest sens... Dar pana sa alunec cu muzica in directia asta, tot o piesa ManOwaR isi croieste drum catre aceasta postare: I Believe.

All stand together for the world to see
Now the time is right to live out all our dreams
Say the words forever, your strength will never leave
If you want to win the fight, say "I believe"

(Sursa versuri) 

Totusi, nu voi sunetele sa alunece spre piese triste si voi asocia acestui din urma sens doua dintre fotografiile mele mai vechi (sau relativ recente - caci perspectiva timpului este cel putin relativa). Prima simbolizeaza durerea, iar a doua speranta.

"Durerea", asa cum am denumit-o acum, am folosit-o prima data sub numele "Death is up above", cu gandul ca asta este o perspectiva a realitatii inconjuratoare, a realitatiii cotidiene... Am fost surprins de acest efect Google obtinut din doua dintre fotografiile mele luminoase. Norii (ce apar in fotografiile originale) sunt oricum o sursa perpetua pentru dezlantuirea imaginatiei noastre, dar masinariile, cu modul lor binar de lucru, ne surprind uneori prin rezultatul succesiunii in care isi aranjaza cele doua elemente (aparent) neutre, unul dintre ele la adunare (0), iar altul la inmultire (1).

Aceasta din urma fotografie nu este rezultatul masinariilor, ci al unor efecte optice, intituland-o "There Must Be Light!". Avand in vedere locul in care am surprins razele soarelui, mintea face asocieri din nou cu muzica: jucarii in pod. "Toys in the Attic" este un album al trupei americane de muzica rock, Aerosmith, album din anul 1975. As zice ca cea mai faimoasa piesa de pe acest album este Walk This Way, dar nu vreau sa va spun eu cum si pe unde sa mergeti! Dar versurile piesei ce dau numele albumului se potrivesc de minune fotografiei de mai sus:

In the attic lights
Voices scream
Nothing's seen
Real's a dream

(Sursa versuri)

Dar de la curaj am ajuns la vise, asa ca e cazul sa ma opresc. Si cum acesta nu este un blog care provoaca la discutii, eu nu va voi provoca asa cum a facut-o Platon! Asta ramane la latitudinea fiecaruia dintre cei ce vor ajunge sa citeasca pana in acest punct.

Fire, Blood, Death and Hopes

Cu o mica exceptie (postarea anterioara), am constatat ca nu am mai scris pe acest blog de la sfarsitul lunii august. Dupa cateva incercari in care nu am adaugat nici macar un cuvant, nici la titlu, nici in corpul textului, m-am hotarat sa preiau, cu o metoda care acum a devenit esentiala pentru realizarea unor lucrari importante pe parcursul carierei profesionale (metoda copy-paste, pe care eu o utilizez sub forma Ctrl+C - Ctrl+V), un comentariu lasat in data de 6 noiembrie la articolul "Eu deja am schimbat România, voi ce ați făcut?!" de pe Dunia.ro. Iata-l in continuare.

Eu nu am scris Ulysses!
Eu nu am iesit acum in strada!
Eu ascult rock!
Zilele astea am (tot) ascultat Days of Rage (Iced Earth)! Am mai spus-o!

Mai demult am iesit in strada!
Mai demult ascultam tot rock!
Mai demult am mers la vot! Am fost la fiecare tur de scrutin.
Odata am fost chiar primul votant!

Astazi am donat sange!
Pentru "Colectiv"? m-a intrebat doamna asistenta…
Da, pentru "Colectiv". Pentru victimele de la "Colectiv".

Voi mai merge la vot!
Voi asculta tot rock si de acum inainte!

Voi ce faceti? Nu-mi raspundeti! Asta va priveste doar pe voi, nu pe mine! Va priveste doar pe voi atat timp cat libertatea voastra nu imi ingradeste libertatea mea!

Stiati ca in istoria rock au mai existat evenimente asemanatoare cu tragicul eveniment de la "Colectiv", nu-i asa? Poate va amintiti sau poate ca ati uitat de Smoke on the Water (and Fire in the Sky), a celor de la Deep Purple.

Mi-as dori sa aflu ca toti cei ce mai sunt acum in spital se vor intoarce sanatosi acasa!

Fie ca cei ce nu mai sunt printre noi sa se odihneasca in pace!
In memoria lor, piesa Watching Over Me (am inceput cu Iced Earth, inchei tot cu Iced Earth).

Doi la suta pentru copiii bolnavi de cancer

In urma cu cateva zile am completat formularul 230 pentru redirectionarea a 2% din impozitul pe venitul din 2014 catre organizatia umanitara non-profit, non-guvernamentala, Fight for Life. Puteti face si voi acelasi lucru completand formularul 230:

„Directioneaza 2% din impozitul pe venit pana la 15 mai 2015, catre Fight for Life Charity si salveaza un copil bolnav de cancer. Toti banii stransi din colectarea formularelor vor fi donati Institutlui Clinic Fundeni, Sectiile de Oncologie si Hematologie Pediatrica”. Impreuna putem lupta pentru a-i salva pe copiii bolnavi de cancer. Completarea formularului nu te costa absolut nimic.

Formularul il poti depune astfel:
- La Administratia Financiara de unde apartii, pana la 15 mai 2015
- Il poti trimite prin Posta la Administratia Financiara de care apartii
- Ni-l poti trimite noua la adresa: Fight for Life Charity, Strada Odei Nr. 16, Bloc B2, Ap 7, Sector 4, Bucuresti
- Ne poti suna pe noi la telefon 0740.237.968 si venim si il ridicam noi de la tine

Fight for Life

Piesa Together We Will Live Forever compusa de Clint Mansell face parte din coloana sonora a filmului de exceptie al regizorului Darren Aronofsky, The Fountain.

Out of the Blue - Din senin

Zilele trcute a trebuit sa arunc ceva la cosul de gunoi.

Dar pentru ca mi-a placut textura albastruie si fundalul argintiu, m-am gandit ca as putea face niste poze inainte de a duce la bun sfarsit actiunea initiala.

Fotografiile au fost distribuite pe Google + cateva ore mai tarziu, iar acum este momentul sa le distribui si prin intermediul unei postari pe blog, dar impreuna cu muzica buna. Mr. Blue Sky este o piesa faimoasa de pe albumul "Out of the Blue" al celor de la Electric Light Orchestra.

PS Fotografiile au calitatea camerei telefonului mobil.

Bicicleta

Ieri m-am bucurat sa vad ca cineva a luat initiativa rezolvarii locurilor de parcare pentru biciclete intr-un oras cu peste o suta de mii de locuitori. Olandezii vor fi de-a dreptul invidiosi pe ideea romanului! E atat de simpla, iar locul atat de vizibil, incat chiar e curios cum de nu s-a gandit nimeni pana acum la aceasta rezolvare!

Urmeaza rezolvarea problemei locurilor de parcare pentru masini (mai ales pentru localitatea cu cele mai multe masini pe cap de locuitor din tara)!

Pana atunci am testat soneria bicicletei vecinului de fiecare data cand am trecut pe la langa bicicleta!

Muzica celor de la Queen (Bicycle Race) precede imaginile inedite (incercati sa ignorati calitatea slaba a imaginilor)! ;-) Am ales un videoclip pe masura! :-)

Buna dimineata!

Rasarit in apropiere de Domasnea, Caras Severin.

Si o piesa asortata: Norah Jones - Sunrise.
Norah Jones este fiica lui Ravi Shankar si Sue Jones.

Drobeta Turnu Severin - centru - 2013

Am reusit sa refac o parte din pozele din postarea cu titlu asemanator, dar cu poze datand din 2006. Pentru acompaniament muzical, propun Black Sabbath - Changes.
Vorbind despre schimbari, remarc mai putina lume pe strada... Poate era alta ora in 2006...

Palatul cultural Theodor Costescu

Palatul cultural Theodor Costescu

Va invit la o cafea!

Viteza. Secolul vitezei.Timp.

Ne grabim. De ce? Ca sa terminam mai repede ceea ce avem de facut. De ce? Ca sa castigam timp. Pentru ce? Ca sa putem face si alte lucruri. Le facem si pe acestea. Ne-am facut timp si pentru ele. Au intrat deja in programul nostru.

Acum iteram. Ne grabim din nou. Terminam la timp ceea ce aveam de facut. Terminam ceea ce aveam de facut si terminam si “alte lucruri”. Dar le-am facut cu o viteza mai mare, pentru ca din nou ne-am grabit. Noul program ne permite sa facem si alte lucruri.

Pana cand putem itera si reitera? Si pentru ce? Dintre toate lucrurile pe care le facem in plus, care ne sunt cu adevarat utile? Facem atat de multe lucruri incat nu mai avem timp pentru sine. Fiecare are aceeasi problema, iar noi toti formam un ansamblu. Daca fiecare dintre noi nu are timp pentru sine, atunci aceeasi problema o are ansamblul. Adaugam valoare unor lucruri, dar nu ne mai ramane timp sa adaugam valoare propriilor persoane? Probabil ca nu. Si daca nu mai avem timp pentru noi, cu siguranta nu avem timp nici pentru ceilalti.

Secolul vitezei a trecut! Viteza ne-a ramas. Dar parca am ramas “in priza”. Daca ne vom deconecta, unde vom ajunge? Ne vom intoarce in timp si vom reveni la programul initial? Ne vom putea adapta la conditiile initiale? Vom reusi sa ne acordam si noua un pic de timp? Sau mai mult timp...

Sper sa ne ramana timp macar de o discutie la o cafea...

Prima zapada

In aceasta dimineata m-a surprins lumina neobisnuita de afara.

Era lumina stalpilor de iluminat stradal reflectata de zapada proaspata din oras!

(poze luate cu hTC-ul, asa ca nu cereti calitate in conditii de iluminat insuficient si... temperatura scazuta)

Dimineata asta in parcare.

Birou cu priveliste!

Unora le place rock-ul!

ROCK!

Da, muzica rock merita atentia mea in mod deosebit, asa ca am dat startul unui nou blog (in engleza):
In Awe Of Rock!

WE WILL ROCK YOU - Freddie Mercury - (c) 2006 Mihai Midus

From London

Pe Sleepless Bobby, gasiti motivul pentru care am pus aici logo-ul Virgin Radio.

Virgin Radio logo - London station - (c) 2006 Mihai Midus

Si pentru ca asa cum spuneam pe la inceputurile acestui blog, postarile in engleza difera fata de cele in romana atat din punct de vedere al interpretarii intelesurilor, cat si din punct de vedere al emotiilor provocate de cuvinte, voi include in aceasta postare o piesa rock romaneasca: IRIS - Floare de iris. Motivul este parasirea trupei de catre Cristi Minculescu. Este o mare pierdere pentru rock-ul romanesc aceasta despartire, dar viata merge mai departe...

The Boss: Bruce Springsteen la Viena

Bruce Springsteen & The E Street Band au facut un spectacol de zile mari (si ore multe!) la Viena, pe 12 iulie 2012!
Cuvantul cheie ar fi: "exuberant"!
Iar descrierea scurta, dar la obiect a celor de la OE3.at a fost: "Grandios Konzert"!
Acest turneu a adus 3 premiere, "Tougher Than the Rest", "Loose Ends" and "Empty Sky", si a avut o durata de 3 ore si 39 minute fara pauza! Alte detalii le aflati din articolul lui Stan Goldstein.

Wrecking Ball

- cateva poze -

Biletul luat de la eventim.at

The BOSS!

Backing vocals

Inca nu s-a intunecat!

Public entuziasmat, fani minunati!

Stadionul Ernst Happl plin!

In partea a doua (bonus!) spectacolul a avut loc cu toate luminile stadionului aprinse!

Pasiune

De la On the Road la The Doors

Un articol despre romanul Pe drum de Jack Kerouac, m-a facut un pic curios despre generatia beat (beat generation). Dupa ce am "rasfoit" un pic web-ul, gandurile m-au purtat la Jean-Luc Godard. Nu pot spune ce fel de sinapse au avut loc, dar probabil ca anii aceia insemnau imagini alb-negru, iar acestea mi-au amintit de cinemateca din Aula Magna a Universitatii (acum de Vest) din Timisoara, de joi seara de la ora 8. Printre primele filme care au rulat au fost cele ale regizorului din "nouvelle vague". Apoi publicul a fost din ce in ce mai numeros, sala a devenit neincapatoare, asa ca spectacolul a continuat la cinematograful Studio din centrul Timisoarei.
Timpul trecuse, cronologia peliculei si-a urmat cursul, asa ca am ajuns la filmul lui Oliver Stone, The Doors. Cineva din public spunea celui sau celei de alaturi ca era a unsprezecea oara cand vedea acest film. Cred totusi ca un film nu poate fi vazut de atat de multe ori. Nu spun ca cel care l-a vizionat de atatea ori ar fi mintit. Dar una e sa asculti o melodie de tot atatea ori, si atunci nu cu replay continuu, si alta e sa vezi un film... Si cum nu trecuse decat un an de la aparitia sa, un calcul aproximativ indica o vizionare in fiecare luna.

Am constatat ca atunci cand revezi dupa multi ani un film bun (in general cu nota de peste 7 pe imdb.com), multe secvente se deruleaza ca si cand ai fi vazut filmul saptamana trecuta. Cu cat un film e mai slab, cu atat scade numarul secventelor pe care ti le amintesti.

Si cum The Doors e un film bun (de gustibus et coloribus non disputandum), ce rost are sa il revezi atat de des? Unde mai e placerea de a-l revedea, din intamplare, peste cativa ani? Caci daca te uiti la film pentru muzica lor, de ce sa nu le asculti mai bine albumele? Sau cel putin hiturile... Asculti astfel piesele de la cap la coada, nu doar franturi de melodii alaturate unor imagini care poate nu corespund starii tale de spirit din acel moment...

Dar sa vedem despre ce este vorba, caci imaginile fac mai mult decat toate aceste cuvinte. Iar muzica va las sa o (re)descoperiti singuri!

Atentie la motociclisti! :(

Cu toate ca nu urmaresc in mod special stirile (mai ales pe cele de la TV), se intampla sa mai aflu cate o stire care ma revolta.
O astfel de stire ar fi legata de faptul ca a venit caldura si ca motociclistii vor iesi pe drumuri, asa ca soferii ar trebui sa aiba grija de ei! Totusi, jos palaria pentru cei intervievati!

Se pare ca au facut o parada prin capitala si au circulat cu 40 km/h. Ma intreb oare cu ce viteza circula ei in mod obisnuit pe soselele patriei? De fapt de ce ma mai intreb?

Viteza maxima e limitata electronic la motociclete ca la autoturisme la 250 km/h? Nu ca ar merge prea multi soferi pe la noi cu o astfel de viteza, ca abia se lanseaza si autostrada-i gata (dar asta e alt subiect)...

Si ce acceleratie are o motocicleta in comparatie cu un autoturism? Te asiguri ca nu ai pe nimeni in spate cand vrei sa virezi si dintr-o odata te sperie motociclistul care a aparut din senin...

De ce le e frica de masini? Ca nu se dau la o parte din calea lor cand intra pe contrasens sau cand circula pe banda destinata special lor, cele doua linii continue de pe mijlocul strazii?

Daca toti participantii la trafic ar respecta macar regulile de circulatie, aproape ca nu ar mai fi nevoie de conduita preventiva.
Dar trebuie sa fii prevazator, ca nu stii cand apare un motociclist in trafic! Sau, de ce nu, vreun sofer care si-a cumparat sosea (cum le place unora sa spuna)...

Si o intrebare de final, in caz ca da vreun motociclist peste acest blog: voi aveti alte limite de viteza in localitati, in afara lor si pe autostrada decat autoturismele?

Si detasandu-ne de stire, lasand soselele la o parte, iata o mostra de libertate (scurta, ce-i drept): Born To Be Wild si Easy Rider, pentru toti motociclistii cu simt de raspundere!

Muzica: Steppenwolf - Born To Be Wild
Video: Easy Rider, cu Dennis Hopper (regizor), Peter Fonda (producator) si Jack Nicholson