Se afișează postările cu eticheta speranta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta speranta. Afișați toate postările

vineri, 10 noiembrie 2017

Cel mai frumos cadou de ziua mea

Imi doresc ca, prin aceasta postare, mesajul si actiunea Gabrielei Ungureanu sa ajunga si la cititorii blogului meu.

Anul acesta, imi doresc sa ofer putina speranta de ziua mea si am nevoie de ajutorul vostru!

Cu un mic gest, putem oferi sansa la o viata mai buna lui Tudor, un baietel de doar 15 ani care sufera de cancer. Are nevoie de sustinere materiala pentru tratamentele pe care le urmeaza la clinicile din strainatate. De curand a suferit o interventie in urma careia un picior i-a fost amputat.

Este mare lucru pentru noi cei sănătoşi şi în putere că putem face ce vrem cu corpul nostru, putem alerga, ne putem îmbrăţişa prietenii, putem purta dialoguri semnificative... ceea ce un pacient cu diagnostic oncologic nu o poate face mereu.

 Cred ca, oferind devenim mai buni si contribuim macar cu putin la o lume mai frumoasa in care sa traim.
Nu contează cât dăruiești, ci cât de multă dragoste pui în ceea ce dăruiești. 

Maica Tereza


//
Link-ul din BIO este urmatorul:
//


Este un strigat de ajutor, nu un simplu mesaj. M-ar intelege orice fiinta umana care ar putea fi empatica cu un suflet de mama ce traieste o drama, incercand disperata sa-si salveze copilul cu orice pret intr-o lupta dura si nedreapta pentru un copil de 15 ani.
Am un baiat curajos si plin de optimism care lupta de un an si jumatate.
Acum, pentru ca boala a recidivat, avem nevoie de sprijinul vostru, al oamenilor cu suflet mare, pentru a-l ajuta pe Tudor sa zambeasca, sa-si continuie viata si sa mearga din nou.
Numai cu ajutorul oamenilor putem misca muntii din loc si numai datorita lor Îl simtim pe Dumnezeu aproape.
Va iubim si va multumim!
mama lui Tudor

miercuri, 20 iulie 2016

Curajul

In ultima postare (de pana acum) de pe blogul Sic Cogito am gasit o dilema-provocare interesanta, legata de curaj:
Spune-mi de poţi, ce e curajul.
Platon

Primul gand-cuvant a fost Madness, apoi, imediat, m-am gandit la "curaj nebun".
Si apoi a urmat muzica; mai exact piesa Courage a celor de la ManOwaR. Iar versurile melodiei includ cuvinte precum batalii, incredere, inima, suflet, victorie!
Battles are fought by those with the courage to believe
They are won by those who find the heart
Find a heart to share
This heart that fills the soul will point the way to victory



Asta ar fi un sens dat curajului. Ar mai fi sensul in care la un moment dat esti nevoit sa iti infrunti durerea fizica sau sufleteasca, curajul reprezentand taria, puterea de a actiona in acest sens... Dar pana sa alunec cu muzica in directia asta, tot o piesa ManOwaR isi croieste drum catre aceasta postare: I Believe.
All stand together for the world to see
Now the time is right to live out all our dreams
Say the words forever, your strength will never leave
If you want to win the fight, say "I believe"



Totusi, nu voi sunetele sa alunece spre piese triste si voi asocia acestui din urma sens doua dintre fotografiile mele mai vechi (sau relativ recente - caci perspectiva timpului este cel putin relativa). Prima simbolizeaza durerea, iar a doua speranta.


"Durerea", asa cum am denumit-o acum, am folosit-o prima data sub numele "Death is up above", cu gandul ca asta este o perspectiva a realitatii inconjuratoare, a realitatiii cotidiene... Am fost surprins de acest efect Google obtinut din doua dintre fotografiile mele luminoase. Norii (ce apar in fotografiile originale) sunt oricum o sursa perpetua pentru dezlantuirea imaginatiei noastre, dar masinariile, cu modul lor binar de lucru, ne surprind uneori prin rezultatul succesiunii in care isi aranjaza cele doua elemente (aparent) neutre, unul dintre ele la adunare (0), iar altul la inmultire (1).


Aceasta din urma fotografie nu este rezultatul masinariilor, ci al unor efecte optice, intituland-o "There Must Be Light!". Avand in vedere locul in care am surprins razele soarelui, mintea face asocieri din nou cu muzica: jucarii in pod. "Toys in the Attic" este un album al trupei americane de muzica rock, Aerosmith, album din anul 1975. As zice ca cea mai faimoasa piesa de pe acest album este Walk This Way, dar nu vreau sa va spun eu cum si pe unde sa mergeti! Dar versurile piesei ce dau numele albumului se potrivesc de minune fotografiei de mai sus:
In the attic lights
Voices scream
Nothing's seen
Real's a dream

Dar de la curaj am ajuns la vise, asa ca e cazul sa ma opresc. Si cum acesta nu este un blog care provoaca la discutii, eu nu va voi provoca asa cum a facut-o Platon! Asta ramane la latitudinea fiecaruia dintre cei ce vor ajunge sa citeasca pana in acest punct.