Curajul

In ultima postare (de pana acum) de pe blogul Sic Cogito am gasit o dilema-provocare interesanta, legata de curaj:

Spune-mi de poţi, ce e curajul.

Platon

Primul gand-cuvant a fost Madness, apoi, imediat, m-am gandit la "curaj nebun".
Si apoi a urmat muzica; mai exact piesa Courage a celor de la ManOwaR. Iar versurile melodiei includ cuvinte precum batalii, incredere, inima, suflet, victorie!

Battles are fought by those with the courage to believe
They are won by those who find the heart
Find a heart to share
This heart that fills the soul will point the way to victory

(Sursa versuri)

Asta ar fi un sens dat curajului. Ar mai fi sensul in care la un moment dat esti nevoit sa iti infrunti durerea fizica sau sufleteasca, curajul reprezentand taria, puterea de a actiona in acest sens... Dar pana sa alunec cu muzica in directia asta, tot o piesa ManOwaR isi croieste drum catre aceasta postare: I Believe.

All stand together for the world to see
Now the time is right to live out all our dreams
Say the words forever, your strength will never leave
If you want to win the fight, say "I believe"

(Sursa versuri) 

Totusi, nu voi sunetele sa alunece spre piese triste si voi asocia acestui din urma sens doua dintre fotografiile mele mai vechi (sau relativ recente - caci perspectiva timpului este cel putin relativa). Prima simbolizeaza durerea, iar a doua speranta.

"Durerea", asa cum am denumit-o acum, am folosit-o prima data sub numele "Death is up above", cu gandul ca asta este o perspectiva a realitatii inconjuratoare, a realitatiii cotidiene... Am fost surprins de acest efect Google obtinut din doua dintre fotografiile mele luminoase. Norii (ce apar in fotografiile originale) sunt oricum o sursa perpetua pentru dezlantuirea imaginatiei noastre, dar masinariile, cu modul lor binar de lucru, ne surprind uneori prin rezultatul succesiunii in care isi aranjaza cele doua elemente (aparent) neutre, unul dintre ele la adunare (0), iar altul la inmultire (1).

Aceasta din urma fotografie nu este rezultatul masinariilor, ci al unor efecte optice, intituland-o "There Must Be Light!". Avand in vedere locul in care am surprins razele soarelui, mintea face asocieri din nou cu muzica: jucarii in pod. "Toys in the Attic" este un album al trupei americane de muzica rock, Aerosmith, album din anul 1975. As zice ca cea mai faimoasa piesa de pe acest album este Walk This Way, dar nu vreau sa va spun eu cum si pe unde sa mergeti! Dar versurile piesei ce dau numele albumului se potrivesc de minune fotografiei de mai sus:

In the attic lights
Voices scream
Nothing's seen
Real's a dream

(Sursa versuri)

Dar de la curaj am ajuns la vise, asa ca e cazul sa ma opresc. Si cum acesta nu este un blog care provoaca la discutii, eu nu va voi provoca asa cum a facut-o Platon! Asta ramane la latitudinea fiecaruia dintre cei ce vor ajunge sa citeasca pana in acest punct.

Un citat si un gand

Nu sunt aici sa fiu prietenul tau!

Sunt aici sa fac bani!

Replica asta din Prometheus mi-a atras atentia. M-am oprit din vizionare si am "asternut-o pe hartie". Ei, nu chiar pe hartie, ci pe substitutul acesteia, adica aici...

M-am oprit deoarece masurile luate in ultima vreme pentru "reabilitarea" firmei la care lucrez (am zis ca nu o voi mentiona in postarile personale, asa ca nu o voi face nici acum) au afectat si numarul de angajati, in sensul ca au fost pusi pe liber. Aceasta masura nu era prevazuta in planul initial, dar s-a ajuns si aici.

Ceea ce nu toti pot intelege, sau pur si simplu nu vor sa inteleaga, e ca specificul activitatii din domeniul energiei este complet diferit de cel al unei companii productive cu "lucru pe banda". Am constatat ca nu suntem un colectiv de indivizi care vin la serviciu doar pentru "a face bani", ci suntem un colectiv de oameni care pun suflet in ceea ce fac, oameni carora le pasa nu numai de siguranta personala, ci si de siguranta colegilor si de siguranta si viitorul companiei!

Evident sunt si exceptii printre noi, dar atunci cand fiecare dintre noi va parasi aceasta firma, cu siguranta ca o parte se va rupe din noi si va ramane atasata la identitatea acesteia, la personalitatea sa, facand-o sa fie mai mult si sa aiba mai mult decat o "personalitate juridica".

Era doar o replica dintr-un film si nu voi face o filosofie din asta, ci am vrut sa astern doar un gand... Inchei totusi cu o piesa cu versuri potrivite situatiei actuale: Revolution Calling de pe albumul Operation/Video Mindcrime - Queensrÿche.



Un fel de Post Scriptum: imi tot da tarcoale amintirea filmului cu Tommy Lee Jones si Ben Afleck, Company Men, de fiecare data cand vine vorba de companie..., iar zilele astea fac foarte des legatura intre colegii disponibilizati si acest film...

Regele Arthur - Allan Massie

Tocmai am terminat de citit "Regele Arthur" de Allan Massie. Desi se incadreaza in categoria roman istoric ca si Shangri-La sau Pamant si Apa, romane ce le-am citit pe nerasuflate, am constatat ca adesea ma trezeam dupa cateva paragrafe ca gandul imi era departe de actiunea cartii, fiind nevoit sa recitesc cate o jumatate de pagina. Cred ca ar fi doua explicatii: fie subiectul ultimelor paragrafe ma punea pe ganduri si acestea incepeau sa zboare in voie, fie "de vina" e stilul lui Allan Massie. Acum ca am citit-o as spune ca e vorba de prima varianta. Am selectat cateva citate care imi sprijina punctul de vedere. Drepturile de autor apartin Editurii All.

Sa ii judeci pe oameni dupa actiunile lor, nu dupa Dumnezeul sau dupa zeii pe care ii venereaza.

Nu exista nimic care sa fie bun pe de-a-ntregul.

Limitele limbajului tau sunt limitele lumii; si, prin urmare, omul al carui limbaj e sarac si limitat traieste ca intr-o inchisoare, in timp ce acela care manuieste limbajul cu usurinta si poate formula imagini mentale placute este liber chiar si atunci cand e pedepsit sa traiasca in cea mai intunecata temnita.

Istoria lumii seamana cu legile naturii si este simpla, la fel ca sufletul omului. Aceleasi conditii provoaca aceleasi fenomene. Alteori, sufletul omului e intunecat, de nepatruns si sucit ca iedera care se infasoara in jurul trunchiului unui stejar.

Cu cat dezvalui mai multe despre tine, cu atat te lasi mai mult prada puterii celorlalti.

Numai cei ale caror fete au fost tarate prin noroi si care au muscat din painea disperarii sunt demni de lucruri inalte.

Exista o singura lege morala care merita amintita: primeste si ofera bucurie atat cat poti. Pentru ca nu se stie ce va aduce ziua de maine.

Unora noaptea li se pare infricosatoare, in timp ce pentru altii nu e decat linistea data de Dumnezeu.

Forta fara motiv se frange sub propria ei greutate; forta stapanita este primita de ceruri.

Arta razboiului consta in adaptarea metodei la mijloacele pe care le ai la dispozitie.

Lumii ii repugna si ii este teama de tot ceea ce este superior.

Libertatea este un lucru nobil, la care nimeni nu renunta decat cu pretul vietii.

Oamenii viteji pot fi intotdeauna prieteni.

Frumusetea este mult mai atragatoare atunci cand are si imperfectiuni.

Prietenia aduce caldura existentei noastre si ne mangaie singuratatea. Cu toate acestea, efectele ei sunt trecatoare. Toate prieteniile, mai putin cele adevarate, se faramiteaza si se dovedesc a nu fi oferit altceva decat iluzia unei comunitati.

Puterea nu cunoaste alte legi decat cele care i se par potrivite pentru un anumit moment.

Ceea ce iubesti cu adevarat nu se va lua de la tine.