Salarii la stat vs. salarii in mediul privat.

Tocmai am primit un link catre un articol in care se prezinta un top al companiilor de stat care ofera cele mai mari salarii medii.

Daca salariile la stat sunt mai mari decat salariile in mediul privat inseama ca salariatii ar trebui sa se orienteze catre slujbele oferite de stat. Dar statul vrea sa scape de salariati, sa degreveze bugetul de plata salariilor acestora, asa ca ar trebui sa incurajeze (legislativ) mediul privat sa angajeze cat mai mult. Si de ce nu o face? Pentru ca e mai usor sa arati cu degetul in stanga si in dreapta la salariile mari si sa le tai, decat sa gasesti solutii de crestere a salariilor (mai) mici!

Pe de alta parte statisticile uita sa precizeze ca nu toate companiile de stat sunt “bugetare”! Sunt foarte multe companii de stat care produc si aduc bani la buget. O parte din acesti bani se intorc sub forma de salarii la angajatii companiilor respective, dar asta nu inseamna ca acestia sunt platiti de la buget. Circuitul acesta cu dus si intors nu face decat sa lase o impresie gresita in acest sens.

La mai bine de douazeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989, se vrea uniformizare (inainte aveam uniforme). Si inca, mai rau, se vrea uniformizare la nivelul de jos, nu la nivelul de sus.

Oare cand vom reusi sa gandim privind catre viitor?

Un citat si un gand

Nu sunt aici sa fiu prietenul tau!

Sunt aici sa fac bani!

Replica asta din Prometheus mi-a atras atentia. M-am oprit din vizionare si am "asternut-o pe hartie". Ei, nu chiar pe hartie, ci pe substitutul acesteia, adica aici...

M-am oprit deoarece masurile luate in ultima vreme pentru "reabilitarea" firmei la care lucrez (am zis ca nu o voi mentiona in postarile personale, asa ca nu o voi face nici acum) au afectat si numarul de angajati, in sensul ca au fost pusi pe liber. Aceasta masura nu era prevazuta in planul initial, dar s-a ajuns si aici.

Ceea ce nu toti pot intelege, sau pur si simplu nu vor sa inteleaga, e ca specificul activitatii din domeniul energiei este complet diferit de cel al unei companii productive cu "lucru pe banda". Am constatat ca nu suntem un colectiv de indivizi care vin la serviciu doar pentru "a face bani", ci suntem un colectiv de oameni care pun suflet in ceea ce fac, oameni carora le pasa nu numai de siguranta personala, ci si de siguranta colegilor si de siguranta si viitorul companiei!

Evident sunt si exceptii printre noi, dar atunci cand fiecare dintre noi va parasi aceasta firma, cu siguranta ca o parte se va rupe din noi si va ramane atasata la identitatea acesteia, la personalitatea sa, facand-o sa fie mai mult si sa aiba mai mult decat o "personalitate juridica".

Era doar o replica dintr-un film si nu voi face o filosofie din asta, ci am vrut sa astern doar un gand... Inchei totusi cu o piesa cu versuri potrivite situatiei actuale: Revolution Calling de pe albumul Operation/Video Mindcrime - Queensrÿche.



Un fel de Post Scriptum: imi tot da tarcoale amintirea filmului cu Tommy Lee Jones si Ben Afleck, Company Men, de fiecare data cand vine vorba de companie..., iar zilele astea fac foarte des legatura intre colegii disponibilizati si acest film...