Ii multumesc domnului Liviu Onofrei pentru fotografiile de la eveniment!
miercuri, 8 aprilie 2015
joi, 12 martie 2015
Vorbeste!
Cand vorbesti, ti se spune ca faci pe desteptul. Cand taci, ti se da de inteles ca esti infumurat si arogant, cu o atitudine de “privit de sus”.
Cand vorbesti, ti se spune ca vorbesti prea mult. Cand taci, esti intrebat de ce nu mai spui cate ceva.
Cand incerci sa dai sfaturi, esti intrebat de ce faci observatii. Cand nu o faci, ti se spune ca nu iti dai interesul...
Cand spui ceea ce ai de spus, cica de ce o spui verde-n fata. Cand nu o faci, ti se spune ca nu vrei sa iti impartasesti experienta.
Cei de la Pink Floyd ne spun sa continuam sa vorbim! Cel putin ca fan al lor tind sa le dau ascultare, asa ca ii ascult si voi continua sa vorbesc!
"Keep Talking"
Pink Floyd
For millions of years mankind lived just like the animals
Then something happened which unleashed the power of our imagination
We learned to talk
There's a silence surrounding me
I can't seem to think straight
I'll sit in the corner
No one can bother me
I think I should speak now
I can't seem to speak now
My words won't come out right
I feel like I'm drowning
I'm feeling weak now
But I can't show my weakness
I sometimes wonder
Where do we go from here
It doesn't have to be like this
All we need to do is make sure we keep talking
Why won't you talk to me
You never talk to me
What are you thinking
What are you feeling
Why won't you talk to me
You never talk to me
What are you thinking
Where do we go from here
It doesn't have to be like this
All we need to do is make sure we keep talking
Why won't you talk to me
You never talk to me
What are you thinking
What are you feeling
Why won't you talk to me
You never talk to me
What are you thinking
What are you feeling
I feel like I'm drowning
You know I can't breathe now
We're going nowhere
We're going nowhere
marți, 10 martie 2015
O aplică
In urma ultimei renovari din bucatarie, lustra a ramas aceeasi. Probabil ca meseriasii au avut nevoie de lumina pe parcursul lucrarilor si cum nu a deranjat pe nimeni, nici in timpul si nici dupa terminarea acestora, lustra a ramas la locul sau. Nu se prea mai potrivea, dar lumina era numai buna, asa ca nu a atras atentia asupra altor caracteristici precum forma, culoarea sau design-ul.
Zilele trecute am hotarat ca trebuie schimbata. Lustra va fi demontata, iar o aplica ii va lua locul.
La marile magazine cu obiecte de decoratiuni interioare, electrice, scule, unelte si orice altceva ai putea avea nevoie cand iti construiesti sau amenajezi casa, poti gasi ceea ce iti trebuie fara prea mare efort. Uneori e greu de ales pentru ca sunt mai multe obiecte care s-ar potrivi! Dar am gasit-o pe cea potrivita. Platita, transportata, livrata, cocotata pe un dulap in debara pana intr-o zi in care ma voi putea ocupa sa o montez (adica azi).
Hol: circuitul de iluminat intrerupt de la sigurante. Bucatarie: scara cu 3 trepte, o surubelnita, lustra demontata, firele in aer. Din nou pe hol: circuitul de iluminat refacut prin intermediul sigurantelor automate (poate se innoureaza subit afara, ca doar e miezul zilei (in jur de 3:20 PM).
A propos de innourat subit, intr-o zi de toamna in Timisoara, tot in jurul pranzului (a se asocia aceasta notiune cu ora precizata anterior pentru miezul zilei), cerul nu numai ca s-a innourat brusc, dar a devenit atat de negru incat masinile au fost nevoite sa aprinda faza de intalnire (inca nu intrasem in UE, iar utilizarea luminilor in timpul zilei nu era necesara). Cerul era ca un disc imens si negru ce se intindea pana spre orizont. Deoarece soarele inca lumina puternic la acea ora, o fasie ca un laser circular sprijinea parca tot acest disc enorm. Contrastul acesta facea ca discul sa para mai negru ca smoala (pe Sleepless Bobby ar trebui sa folosesc "coal" pentru a defini acest negru). Admiram fascinat acest spectacol al naturii de pe Podul Tineretii. Culorile toamnei sunt bine cunoscute tuturor, dar oglindite in lumina Begai sunt si mai... spuneti-le cum vreti: dramatice sau romantice, caci eu nu ma pot hotara! Nu a durat mult admiratia deoarece o ploaie torentiala a reusit sa ma ma ude ca si cand as fi facut baie imbracat in Bega de langa mine. Si nici nu terminasem de traversat strada. Norocul meu a fost ca destinatia imi era la circa o suta, doua de metri. Nesansa mea nu a fost aceasta ultima parte uda, ci faptul ca nu am avut un aparat foto la mine (inca nu aparusera telefoanele cu camera incorporata; de fapt atunci aparusera pagerele! Le mai tine cineva minte?).
Asa ca a trebuit sa imi iau toate masurile de precautie, cu toata paranteza de mai sus...
Hai acum sa pregatesc aplica. Desfac ambalajul si tipla de protectie, dau abajurul jos si caut doua gauri amplasate la 12 cm una de alta. De ce 12? Pentru ca am verificat la o alta aplica sa vad la ce distanta sunt diblurile cu care a fost fixata in tavan si am masurat aceasta distanta. Din multitudinea de gauri prevazute de fabricant, am identificat doua potrivite si le-am marcat cu o carioca. Am avut grija sa fie pozitionate corect si fata de intrarea firelor din tavan printr-o gaura mai larga din aplica. Ridic aplica, ma uit la conector (regleta) si ma opresc. Conector aveam, fire din tavan aveam, dulii erau, dar intre regleta si dulii lipseau firele.
Am luat instructiunile tiparite pe hartie lucioasa. Am zambit! Trebuia sa utilizez fire de o anumita sectiune si sa le izolez cu protectia termica furnizata! Multumesc! Dar de unde sa iau fire? Alt drum, o cheltuiala nesemnificativa in plus pentru un metru de fir, ca deh, mai putin nu pot cumpara, timp pierdut direct proportional cu distanta pana la cel mai apropiat magazin de electrice. Asta ar fi scenariul general. Eu aveam niste resturi potrivite prin "atelier".
Asadar aplica nu era "plug and play"! Pentru ca aici nu e vorba de joaca (play), ci de o treaba de profesionist! De ce ar mai cheltui fabricantul (nu vreau sa ii fac aici nici reclama si nici reclamatie) bani pe conductoare izolate (numit "fire" pana in acest punct) sau timp cu manopera (taiere, dezizolare, slabire suruburi, introducere capete, strangere suruburi), cand toate acestea se pot transfera catre cumparator? Ce treaba ar mai avea cumparatorul? Daca tot si-a luat aplica, sa se ocupe de ea! Caci el, producatorul trebuie sa faca profit, sa puna la dispozitia cumparatorilor produse de un inalt standard calitativ, prietenos cu mediul si care sa nu provoace angajatilor accidente in procesul muncii! Das Rad der Verbesserung: roata imbunatatirii (concept Kaizen).
Acum sa nu va asteptati sa descriu si cum am dezizolat capetele firelor, dar daca vreti, ma puteti intreba. Indiciu: cleste dezizolator.
Dupa finalizarea legaturilor, am "scos" sigurantele, am introdus firele din tavan prin gaura din aplica potrivind si gaurile stabilite pentru fixare cu diblurile din tavan, am strans holzsuruburile, am legat firele la reglata, am infiletat becurile in dulii, am pus la loc abajurul, am coborat treptele scarii (le-am mai coborat si urcat inca o data , am reconectat sigurantele, am aprins lumina in bucatarie si... misiune indeplinita cu succes.
Ar mai fi de facut o precizare legata de becuri. Pe aplica se specifica puterea maxima a becurilor: 42 W in cazul aplicei mele. Intrebare: despre ce tip de bec este vorba? Cu incandescenta (nu ma certati! cele pana la 60 W sunt inca acceptate la comercializare in Uniunea Europeana!), cu halogen (putin mai eficiente decat precedentele) economice tip CFL (compact fluorescent lamp - lampa fluorescenta compacta), sau tip LED (light emitting diode)?
Asadar, cand cumparati o aplica, nu uitati sa cereti si un metru de conductor! Eventual si doua becuri, tipul/dimensiunea duliei fiind precizat(a) pe ambalaj.
Fraza de mai sus nu este o concluzie! Concluzia este ca pot vorbi mult si cu multe paranteze! Sau si mai mult daca as dezvolta o parte din conceptele sau elementele de mai sus! Si cum nu vreau sa plictisesc auditoriul, am zis ca mai bine scriu!
Zilele trecute am hotarat ca trebuie schimbata. Lustra va fi demontata, iar o aplica ii va lua locul.
La marile magazine cu obiecte de decoratiuni interioare, electrice, scule, unelte si orice altceva ai putea avea nevoie cand iti construiesti sau amenajezi casa, poti gasi ceea ce iti trebuie fara prea mare efort. Uneori e greu de ales pentru ca sunt mai multe obiecte care s-ar potrivi! Dar am gasit-o pe cea potrivita. Platita, transportata, livrata, cocotata pe un dulap in debara pana intr-o zi in care ma voi putea ocupa sa o montez (adica azi).
Hol: circuitul de iluminat intrerupt de la sigurante. Bucatarie: scara cu 3 trepte, o surubelnita, lustra demontata, firele in aer. Din nou pe hol: circuitul de iluminat refacut prin intermediul sigurantelor automate (poate se innoureaza subit afara, ca doar e miezul zilei (in jur de 3:20 PM).
A propos de innourat subit, intr-o zi de toamna in Timisoara, tot in jurul pranzului (a se asocia aceasta notiune cu ora precizata anterior pentru miezul zilei), cerul nu numai ca s-a innourat brusc, dar a devenit atat de negru incat masinile au fost nevoite sa aprinda faza de intalnire (inca nu intrasem in UE, iar utilizarea luminilor in timpul zilei nu era necesara). Cerul era ca un disc imens si negru ce se intindea pana spre orizont. Deoarece soarele inca lumina puternic la acea ora, o fasie ca un laser circular sprijinea parca tot acest disc enorm. Contrastul acesta facea ca discul sa para mai negru ca smoala (pe Sleepless Bobby ar trebui sa folosesc "coal" pentru a defini acest negru). Admiram fascinat acest spectacol al naturii de pe Podul Tineretii. Culorile toamnei sunt bine cunoscute tuturor, dar oglindite in lumina Begai sunt si mai... spuneti-le cum vreti: dramatice sau romantice, caci eu nu ma pot hotara! Nu a durat mult admiratia deoarece o ploaie torentiala a reusit sa ma ma ude ca si cand as fi facut baie imbracat in Bega de langa mine. Si nici nu terminasem de traversat strada. Norocul meu a fost ca destinatia imi era la circa o suta, doua de metri. Nesansa mea nu a fost aceasta ultima parte uda, ci faptul ca nu am avut un aparat foto la mine (inca nu aparusera telefoanele cu camera incorporata; de fapt atunci aparusera pagerele! Le mai tine cineva minte?).
Hai acum sa pregatesc aplica. Desfac ambalajul si tipla de protectie, dau abajurul jos si caut doua gauri amplasate la 12 cm una de alta. De ce 12? Pentru ca am verificat la o alta aplica sa vad la ce distanta sunt diblurile cu care a fost fixata in tavan si am masurat aceasta distanta. Din multitudinea de gauri prevazute de fabricant, am identificat doua potrivite si le-am marcat cu o carioca. Am avut grija sa fie pozitionate corect si fata de intrarea firelor din tavan printr-o gaura mai larga din aplica. Ridic aplica, ma uit la conector (regleta) si ma opresc. Conector aveam, fire din tavan aveam, dulii erau, dar intre regleta si dulii lipseau firele.
Am luat instructiunile tiparite pe hartie lucioasa. Am zambit! Trebuia sa utilizez fire de o anumita sectiune si sa le izolez cu protectia termica furnizata! Multumesc! Dar de unde sa iau fire? Alt drum, o cheltuiala nesemnificativa in plus pentru un metru de fir, ca deh, mai putin nu pot cumpara, timp pierdut direct proportional cu distanta pana la cel mai apropiat magazin de electrice. Asta ar fi scenariul general. Eu aveam niste resturi potrivite prin "atelier".
 |
| Plug and Play. Play Comfortably Numb! |
Acum sa nu va asteptati sa descriu si cum am dezizolat capetele firelor, dar daca vreti, ma puteti intreba. Indiciu: cleste dezizolator.
Dupa finalizarea legaturilor, am "scos" sigurantele, am introdus firele din tavan prin gaura din aplica potrivind si gaurile stabilite pentru fixare cu diblurile din tavan, am strans holzsuruburile, am legat firele la reglata, am infiletat becurile in dulii, am pus la loc abajurul, am coborat treptele scarii (le-am mai coborat si urcat inca o data , am reconectat sigurantele, am aprins lumina in bucatarie si... misiune indeplinita cu succes.
Ar mai fi de facut o precizare legata de becuri. Pe aplica se specifica puterea maxima a becurilor: 42 W in cazul aplicei mele. Intrebare: despre ce tip de bec este vorba? Cu incandescenta (nu ma certati! cele pana la 60 W sunt inca acceptate la comercializare in Uniunea Europeana!), cu halogen (putin mai eficiente decat precedentele) economice tip CFL (compact fluorescent lamp - lampa fluorescenta compacta), sau tip LED (light emitting diode)?
Asadar, cand cumparati o aplica, nu uitati sa cereti si un metru de conductor! Eventual si doua becuri, tipul/dimensiunea duliei fiind precizat(a) pe ambalaj.
Fraza de mai sus nu este o concluzie! Concluzia este ca pot vorbi mult si cu multe paranteze! Sau si mai mult daca as dezvolta o parte din conceptele sau elementele de mai sus! Si cum nu vreau sa plictisesc auditoriul, am zis ca mai bine scriu!
vineri, 12 decembrie 2014
Doar noapte!
Ante scriptum: In mod normal ar trebui sa scriu aceste randuri pe Three Years After, dar, ca urmare a unei provocari, sunt nevoit sa folosesc acest blog.
Citind randurile Duniei, gandurile au inceput sa se indrepte la inceput insesizabil, apoi parca din ce in ce mai intens, catre filmul The Sheltering Sky (in romana apare cu titlul Un ceai in Sahara). Exista in acest film o scena pe care eu o consider un punct de inflexiune al actiunii filmului. Nu este neaparat un punct culminant, ci pur si simplu un moment care, initial, te pune putin pe ganduri, iar apoi din ce in ce mai mult! Scena in sine nu pare a fi o realizare cinematografica de exceptie, dar faptul ca reuseste sa reziste atat de mult in timp dupa vizionarea filmului, contrazice aparenta! Ceea ce surprinde cu adevarat este dialogul dintre Kit si Port (Debra Winger si John Malkovich), dialog pe care il transcriu mai jos sub rezerva "Traduttore, Traditore!":
Si cum muzica nu poate lipsi, o folosesc pe post de incheiere, dar nu inchei inainte de a va face atenti sa urmariti clipul pana la final pentru a mai descoperi cate ceva care sa va puna si mai mult pe ganduri!
Post Scriptum: Daca vrea cineva sa accepte provocarea primita la randu-mi din parta Duniei, sa noteze si ei cea mai frumoasa replica dintr-o carte sau film, si sa provoace la randul lor pe cine doresc, as fi foarte incantat!
Citind randurile Duniei, gandurile au inceput sa se indrepte la inceput insesizabil, apoi parca din ce in ce mai intens, catre filmul The Sheltering Sky (in romana apare cu titlul Un ceai in Sahara). Exista in acest film o scena pe care eu o consider un punct de inflexiune al actiunii filmului. Nu este neaparat un punct culminant, ci pur si simplu un moment care, initial, te pune putin pe ganduri, iar apoi din ce in ce mai mult! Scena in sine nu pare a fi o realizare cinematografica de exceptie, dar faptul ca reuseste sa reziste atat de mult in timp dupa vizionarea filmului, contrazice aparenta! Ceea ce surprinde cu adevarat este dialogul dintre Kit si Port (Debra Winger si John Malkovich), dialog pe care il transcriu mai jos sub rezerva "Traduttore, Traditore!":
Port: Stii, imi lipsesc astfel de momente, astfel de locuri, mai mult decat orice pe lumea asta.Kit: Stiu.Port: Asta am vrut sa iti arat: locul asta.Kit: Da.Port: Vino!
Port: Aici cerul e ciudat. E aproape solid. De parca ne-ar ocroti de ce-i dincolo de el. Priveste!Kit: Ce-i dincolo?Port: Nimic! Doar noapte.
Kit: As vrea sa fiu ca tine, dar nu pot.Port: Poate ne temem de acelasi lucru!Kit: Nu, nu ne temem! Tie nu ti-e teama sa fii singur! Si nu ai nevoie de nimic, de nimeni! Ai putea trai fara mine!Port: Stii ca, pentru mine, iubirea inseamna sa te iubesc! Indiferent ce nu merge intre noi, nu va putea fi niciodata o alta! Poate ca ne temem amandoi sa nu iubim prea mult!
Pauzele lasate intentionat sunt pauze in conversatia dintre cei doi calatori. De fapt Port e un calator, iar Kit este o combinatie intre un calator si un turist. Diferenta intre un calator si un turist este esentiala si este explicata chiar la inceputul filmului:Kit: Sa plecam de aici!Port: Bine!Kit: Bine!
Un turist este cel ce se gandeste la a merge acasa in momentul in care a ajuns la destinatie, pe cand un calator s-ar putea sa nu se mai intoarca deloc.Pentru acuratete las totusi si textul in engleza:
A tourist is someone who thinks about going home the moment that arrived, whereas a traveler might not coming back at all.Regia filmului ii apartine lui Bernardo Bertolucci, iar scenariul chiar autorului cartii, Paul Bowles, impreuna cu Mark Peoploe.
Si cum muzica nu poate lipsi, o folosesc pe post de incheiere, dar nu inchei inainte de a va face atenti sa urmariti clipul pana la final pentru a mai descoperi cate ceva care sa va puna si mai mult pe ganduri!
Post Scriptum: Daca vrea cineva sa accepte provocarea primita la randu-mi din parta Duniei, sa noteze si ei cea mai frumoasa replica dintr-o carte sau film, si sa provoace la randul lor pe cine doresc, as fi foarte incantat!
marți, 2 decembrie 2014
Pentru Oameni!
Pentru Oameni!
Pentru profesionisti!
The Secret Life of Walter MITTY
Alte titluri de pe acest blog in legatura cu aceasta postare:
Podul de pe Raul Kwai - o analogie
Un citat si un gand
Company Men
Pentru profesionisti!
| LIFE | HIDROELECTRICA |
| FINAL ISSUE | Ultimul numar |
| Dedicated to the People Who Made It | Dedicat oamenilor care au construit-o |
The Secret Life of Walter MITTY
Alte titluri de pe acest blog in legatura cu aceasta postare:
Podul de pe Raul Kwai - o analogie
Un citat si un gand
Company Men
vineri, 19 septembrie 2014
Seara de sfarsit de august
Septembrie a trecut de jumatate, asa ca se implineste aproape o luna de cand am fotografiat cerul intr-o seara de sfarsit de august. Cu toate capriciile vremii, cerul a fost o adevarata panza de artist in acest an.
Cu pozele mele Google a gasit de cuviinta sa se joace un pic si mi-a creat doua panorame. Si cum nu le-am putut tine doar pentru mine, iata-le si aici, pe blog. Desigur, audienta este limitata, desi blogul este public. Totusi cred ca as fi putut fi numit egoist sa pastrez aceste panorame doar pentru mine!
Toate celelalte poze le puteti gasi intr-un dosar pe web, pe numele sau Late Summer Evening. Pe langa acesta sunt si celelalte albume disponibile pentru publicul larg, asa ca incantati-va privirea!
Daca doriti sa le utilizati sau sa le distribuiti, nu uitati sa mentionati sursa (de preferat cu link)! :-)
EDIT: In seara cu pricina am incercat si o panorama cu ajutorul modului filamre al telefonului mobil. Initial am avut de gand sa adaug un fundal sonor peste cel original, dar am fost facut atent de cei ce l-au vizionat printre primii sa nu modific sunetul! Acesta pastreaza mai bine atmosfera calma si autentica a intregii filmari!
luni, 11 august 2014
Out of the Blue - Din senin
Zilele trcute a trebuit sa arunc ceva la cosul de gunoi.
Dar pentru ca mi-a placut textura albastruie si fundalul argintiu, m-am gandit ca as putea face niste poze inainte de a duce la bun sfarsit actiunea initiala.
Fotografiile au fost distribuite pe Google + cateva ore mai tarziu, iar acum este momentul sa le distribui si prin intermediul unei postari pe blog, dar impreuna cu muzica buna. Mr. Blue Sky este o piesa faimoasa de pe albumul "Out of the Blue" al celor de la Electric Light Orchestra.
Dar pentru ca mi-a placut textura albastruie si fundalul argintiu, m-am gandit ca as putea face niste poze inainte de a duce la bun sfarsit actiunea initiala.
Fotografiile au fost distribuite pe Google + cateva ore mai tarziu, iar acum este momentul sa le distribui si prin intermediul unei postari pe blog, dar impreuna cu muzica buna. Mr. Blue Sky este o piesa faimoasa de pe albumul "Out of the Blue" al celor de la Electric Light Orchestra.
PS Fotografiile au calitatea camerei telefonului mobil.
duminică, 3 august 2014
Inaintea furtunii
In urma cu cateva zile, conduceam pe drumul de centura al DTS, iar cerul parea oarecum manios. De fapt a fost manios cam toata vara si primavara. Dupa 10-15 minute, a venit furtuna si a plouat cu galeata. Din fericire ploaia nu a fost de durata.
Nu am putut sa ma abtin, asa ca am tras pe dreapta si am facut vreo cateva poze (calitate telefon mobil) norilor cenusii. Vantul batea atat de puternic, incat abia am reusit sa tin telefonul nemiscat pentru a putea obtine o focalizare adecvata a imaginilor. In fine, iata cateva imagini relevante.
Nu am putut sa ma abtin, asa ca am tras pe dreapta si am facut vreo cateva poze (calitate telefon mobil) norilor cenusii. Vantul batea atat de puternic, incat abia am reusit sa tin telefonul nemiscat pentru a putea obtine o focalizare adecvata a imaginilor. In fine, iata cateva imagini relevante.
Cand am facut pozele (si am si filmat o secventa scurta), gandul imi era la o panorama, numai ca Google mi-a luat-o inainte! Gand la gand cu bucurie! Iata si rezultatul:
Filmuletul completeaza atmosfera din fotografiile de mai sus cu imaginile in miscare si cu sunetul produs de vantul dezlantuit.
Ca o concluzie as putea spune ca acesta a fost un "Spectacol de putere", o reprezentatie impresionanta a "Mamei Natura". Ea a spus "Acesta e numai inceputul!".
Si apoi s-a dezlantuit furtuna...
vineri, 18 iulie 2014
Un vis de o zi
Despre lansare am scris cateva randuri si am selectat cateva poze pe Google Plus.
Acum am un fel de datorie. Sa scriu si despre carte. Cea de-a doua carte a Paulei Aldescu, "Un vis de o zi".
Dupa ce mi-a fost daruita "cu drag", am fost curios in primul rand sa aflu daca este vorba de povestiri ca in "Celofan de apa" (Editura Lumen), sau de o singura actiune de la prima la ultima pagina. Cel mai bun indiciu ar fi fost cuprinsul. Pana sa deschid la pagina respectiva, cumva gandul mi-a zburat la Jules Verne. Mai exact la titlurile capitolelor sale, titluri pe cate trei, patru randuri. Am gasit cuprinsul si m-am trezit diametral opus fata de Jules Verne, dar m-am lamurit: Capitolul I, ... Capitolul VIII. O singura actiune!
Am inceput lectura si asteptam sa o regasesc pe Dunia, dar numai trei cuvinte au facut legatura cu ea: bezmetic, marlan si cearsafuri.
Marlanul e un comentator de pe blog, nu prin numele de utilizator, ci prin cuvintele folosite.
Despre cearsafuri nu sunt foarte sigur daca nu cumva era vorba de asternuturi...
Bezmetic are un sens energetic.
Pentru ca am fost curios in legatura cu stilul abordat, am continuat lectura descrierii felului de a fi al unor tineri studenti ai zilelor noastre, sau ai unor zile din ani de putin timp incheiati. Am remarcat atitudini si limbaj ce nu imi sunt familiare.
M-am incurcat la un moment dat in relativ putinele personaje importante ale cartii, dar asta am pus-o pe seama pauzei de vreo doua, trei zile a lecturarii sale.
Am urmarit slalomul de cativa ani si de cativa barbati ai Petrei, dar si indoielile si ambitiile ei de pastrare nealterata a personalitatii sale. Sau cel putin o modificare controlata. Astfel spre final am descoperit o postare importanta a Duniei, cea din Dublin cu James Joyce: "Tu ce ai facut, Petra?".
As raspunde eu in locul ei (cel putin in acest spatiu care imi apartine), si as zice ca a evoluat! Evolutia scriitoriceasca este evidenta!
Finalul, sau mai exact o abordare psihanalitica spre finalul cartii, este partea care mi-a placut cel mai mult!
Nu voi dezvalui aici mai mult, dar va invit la lectura!
Felicitari pentru carte, Paula Aldescu!
Felicitari pentru stransa colaborare cu Dunia!
Acum am un fel de datorie. Sa scriu si despre carte. Cea de-a doua carte a Paulei Aldescu, "Un vis de o zi".
 |
| Emotii in spatele bucuriei afisate |
 |
| Cititori in asteptarea unui autograf |
Marlanul e un comentator de pe blog, nu prin numele de utilizator, ci prin cuvintele folosite.
Despre cearsafuri nu sunt foarte sigur daca nu cumva era vorba de asternuturi...
Bezmetic are un sens energetic.
 |
| Autoarea in centrul atentiei |
 |
| Prezentarea cartii |
As raspunde eu in locul ei (cel putin in acest spatiu care imi apartine), si as zice ca a evoluat! Evolutia scriitoriceasca este evidenta!
Finalul, sau mai exact o abordare psihanalitica spre finalul cartii, este partea care mi-a placut cel mai mult!
 |
| In versuri despre proza proaspat lansata |
Felicitari pentru carte, Paula Aldescu!
Felicitari pentru stransa colaborare cu Dunia!
miercuri, 9 iulie 2014
Podul de pe Raul Kwai - o analogie
Podul de pe raul Kwai. Un film cu multe premii Oscar castigate (sapte mai exact), un film care m-a impresionat in copilarie (cu siguranta forma particulara a podului face parte din amintirile acelei prime vizionari), un film de care mi-am amintit in urma cu vreun an. La vremea respectiva am pus pe blog cateva citate si o secventa in interpretarea lui Sir Alec Guinness. Zilele trecute a fost redifuzat pe un canal de televiziune, dar pentru ca nu l-am prins de la inceput, mi-am propus sa il urmaresc in liniste de pe DVD.
Am gasit momentul oportun si, cu toate ca nu eram la prima vizionare, iar actiunea imi era relativ proaspata in memorie, am constatat ca de aceasta data il vedeam parca cu alti ochi. Asa a si fost! Si am continuat sa il urmaresc cu acest gand. Am observat din nou atat diferentele dintre cultura japoneza si cea occidentala, cat si intre educatia de la jumatatea secolului trecut si cea din zilele noastre. Asta la modul general.
Intr-un mod mai putin general, dar mai mult decat particular, am identificat o analogie intre actiunea si evenimentele din film, si situatia actuala din cea mai mare companie producatoare de energie electrica din Romania. Aceasta din urma (compania, nu tara) se afla in insolventa.
Am facut un exercitiu de imaginatie. Compania care trebuie scoasa din insolventa este podul ce trebuie realizat. Colonelul Saito este administratorul judiciar. Englezii, condusi de colonelul Nicholson, sunt specialistii companiei.
Saito are obiective clare, dar oamenii pe care se bazeaza nu au experienta necesara, iar termenul de finalizare a proiectului pare sa nu poata fi respectat. Englezii vin cu solutia si reusesc nu numai sa negocieze cu Saito, dar sa si duca la bun sfarsit proiectul.
Frumos, nu? Frumos, dar filmul nu s-a terminat!
Ceea ce nu stiau nici unii, nici altii, e ca trupele speciale trebuiau sa detoneze podul in ziua inaugurarii sale. E interesant, de dragul analogiei, ca trupele speciale erau alcatuite din membri din diverse tari, deci aveau un caracter international. Tot pentru analogie, trebuie mentionat ca in trenul ce avea sa treaca peste faimosul pod pentru inaugurarea sa, aveau sa se afle oficialitati din tabara lui Saito.
Dupa finalul de mai sus (cel frumos), evenimentele capata o turnura neasteptata pentru cei implicati in proiect.
Pentru ca asta nu e o recenzie de film, voi dezvalui finalul: atat Saito, cat si Nicholson mor. Ba, mai mult, chiar Nicholson e cel care in cadere (ranit mortal de un proiectil) detoneaza incarcatura exploziva! Saito moare cateva momente inaintea sa!
Cine e castigatorul din film? Saito? Nicholson? Nu! Trupele speciale!
Si cum de fiecare data cand discut pe aceasta tema imi amintesc de Company Men, nu pot ca tocmai acum sa nu il mentionez!
Sunt curios daca de aceasta turnura din finalul filmului va avea parte si producatorul de energie. Pastrand proportiile, desigur!
Personal cred ca da. Poate doar noua situatie energetica europeana sa schimbe situatia!
Am gasit momentul oportun si, cu toate ca nu eram la prima vizionare, iar actiunea imi era relativ proaspata in memorie, am constatat ca de aceasta data il vedeam parca cu alti ochi. Asa a si fost! Si am continuat sa il urmaresc cu acest gand. Am observat din nou atat diferentele dintre cultura japoneza si cea occidentala, cat si intre educatia de la jumatatea secolului trecut si cea din zilele noastre. Asta la modul general.
Intr-un mod mai putin general, dar mai mult decat particular, am identificat o analogie intre actiunea si evenimentele din film, si situatia actuala din cea mai mare companie producatoare de energie electrica din Romania. Aceasta din urma (compania, nu tara) se afla in insolventa.
Am facut un exercitiu de imaginatie. Compania care trebuie scoasa din insolventa este podul ce trebuie realizat. Colonelul Saito este administratorul judiciar. Englezii, condusi de colonelul Nicholson, sunt specialistii companiei.
Saito are obiective clare, dar oamenii pe care se bazeaza nu au experienta necesara, iar termenul de finalizare a proiectului pare sa nu poata fi respectat. Englezii vin cu solutia si reusesc nu numai sa negocieze cu Saito, dar sa si duca la bun sfarsit proiectul.
Frumos, nu? Frumos, dar filmul nu s-a terminat!
Ceea ce nu stiau nici unii, nici altii, e ca trupele speciale trebuiau sa detoneze podul in ziua inaugurarii sale. E interesant, de dragul analogiei, ca trupele speciale erau alcatuite din membri din diverse tari, deci aveau un caracter international. Tot pentru analogie, trebuie mentionat ca in trenul ce avea sa treaca peste faimosul pod pentru inaugurarea sa, aveau sa se afle oficialitati din tabara lui Saito.
Dupa finalul de mai sus (cel frumos), evenimentele capata o turnura neasteptata pentru cei implicati in proiect.
Pentru ca asta nu e o recenzie de film, voi dezvalui finalul: atat Saito, cat si Nicholson mor. Ba, mai mult, chiar Nicholson e cel care in cadere (ranit mortal de un proiectil) detoneaza incarcatura exploziva! Saito moare cateva momente inaintea sa!
Cine e castigatorul din film? Saito? Nicholson? Nu! Trupele speciale!
Si cum de fiecare data cand discut pe aceasta tema imi amintesc de Company Men, nu pot ca tocmai acum sa nu il mentionez!
Sunt curios daca de aceasta turnura din finalul filmului va avea parte si producatorul de energie. Pastrand proportiile, desigur!
Personal cred ca da. Poate doar noua situatie energetica europeana sa schimbe situatia!
duminică, 11 mai 2014
Expozitie de fotografie
Astazi, 10 mai 2014, ora 16:00, a avut loc vernisajul expozitiei de fotografie a Consiliului Fotografilor Drobeta Turnu Severin la Castelul de apa, cunoscut recent si sub numele de Castelul Artelor.
Iulia Midus este una dintre expozante, facandu-ma astfel un tata mandru de fiica sa! :-)
Felicitari tuturor fotografilor!
Fotografiile intitulate Close si Summer Feeling sunt doua dintre cele patru fotografii expuse, ele fiind disponibile pe contul ei de pe 500px.
Sunteti in trecere prin Drobeta Turnu Severin in luna mai? O vizita la Castelul de apa va va dezvalui nu numai expozitia mentionata, ci si altele interesante, dar si o minunata panorama a orasului!
Incantati-va privirea!
Iulia Midus este una dintre expozante, facandu-ma astfel un tata mandru de fiica sa! :-)
Felicitari tuturor fotografilor!
Fotografiile intitulate Close si Summer Feeling sunt doua dintre cele patru fotografii expuse, ele fiind disponibile pe contul ei de pe 500px.
Sunteti in trecere prin Drobeta Turnu Severin in luna mai? O vizita la Castelul de apa va va dezvalui nu numai expozitia mentionata, ci si altele interesante, dar si o minunata panorama a orasului!
Incantati-va privirea!
 |
| Afis |
 |
| Iulia intampinand un vizitator. |
 |
| Impreuna cu prietenele |
 |
| Inconjurata de vizitatori |
 |
| Sustinatori |
 |
| Afise |
luni, 21 aprilie 2014
Energia si Pamantul
Sistemele energetice nu au ajuns la dimensiuni continentale din megalomanie! Acestea s-au dezvoltat in mod natural pe baza cresterii cererii de energie.
Dezvoltarea s-a realizat avand in vedere evolutia tehnica si necesitatea de a produce cat mai avantajos, eficient si economic energia solicitata de consumatori. Astfel agregatele energetice au devenit din ce in ce mai mari si din ce in ce mai eficiente si mai fiabile.
Toate fotografiile (c) Mihai Midus
 |
| Centrala nucleara in Franta. |
 |
| Termocentrala Battersea din Londra (cladirea intunecata cu 4 turnuri din fundal) |
Odata cu cresterea si extinderea retelelor electrice a crescut si pretentia consumatorilor vis-a-vis de calitatea energiei electrice, iar sistemele au fost nevoite sa tina pasul si din acest punct de vedere.
 |
| Acoperis fotovoltaic in Germania |
Aceasta s-ar traduce prin faptul ca producerea energiei electrice in unitati numeroase dar de capacitate individuala redusa si randamente mici, in locul producerii cu ajutorul unor grupuri energetice mari cu randamente ridicate, va avea efecte negative in factura de electricitate!
 |
| Un soare muribund si o retea electrica in Belgia |
Energia obtinuta din surse regenerabile trebuie sa fie bine venita din punct de vedere al mediului, dar este bine ca ea sa fie utilizata in zone indepartate ale retelelor si sistemelor electrice, utilizate punctual.
 |
| Centrala nucleara in Germania |
La un moment dat ne vom trezi intr-o padure de eoliene cand nu se va simti nici o adiere de vant! Ne vom plimba printre campuri de panouri fotovoltaice in zile intunecate. Si asta cand vom fi renuntat la sursele conventionale de energie!
 |
| Turbine eoliene in Austria |
Ne vom aminti atunci de Ziua Pamantului sau de Ora Pamantului!
Resursele, fie ele conventionale sau nu, regenerabile sau nu, trebuie utilizate rational! |
| Apus... energetic |
Ziua Pamantului trebuie sa fie in fiecare zi, iar Ora Pamantului trebuie sa fie in fiecare ora!
 |
| Barajul Mooserboden, Kaprun, Austria |
luni, 14 aprilie 2014
Dimineata pe drum
Uneori, dimineata, drumul de la serviciu spre casa (adica pe aceeasi directie, dar in sens invers fata de cei ce se indreapta spre serviciu) ne ofera niste rasarituri de soare minunate!
In aceasta dimineata turnurile de racire ale termocentralei orasului au facut echipa buna cu rasaritul si ne-au trimis in Australia; as putea sa jur ca strutul din imagine se uita totusi in directia gresita: era cu spatele spre casa!
Un fel de Fata Morgana a cerurilor s-a jucat putin cu capul strutului si l-a scos din pamant in partea stanga a imaginii oferite pe cer.
Dupa vreo doi kilometri strutul si-a aranjat podoaba capilara si si-a etalat niste pene in vant.
Nu stiu insa ce-o fi cu "rulota" din urma sa... Vreo idee? ;-)
In aceasta dimineata turnurile de racire ale termocentralei orasului au facut echipa buna cu rasaritul si ne-au trimis in Australia; as putea sa jur ca strutul din imagine se uita totusi in directia gresita: era cu spatele spre casa!
Un fel de Fata Morgana a cerurilor s-a jucat putin cu capul strutului si l-a scos din pamant in partea stanga a imaginii oferite pe cer.
Dupa vreo doi kilometri strutul si-a aranjat podoaba capilara si si-a etalat niste pene in vant.
Nu stiu insa ce-o fi cu "rulota" din urma sa... Vreo idee? ;-)
marți, 8 aprilie 2014
Zice lumea
Pe modelul "Zice Dunia", iata mai jos o frantura de conversatie prinsa din zbor pe strada:
"Eur"-ul lor se numeste Dinar (RSD), iar un curs valutar indica un schimb de circa 3,86 lei pentru 100 dinari, sau 1 dinar pentru 4 bani. Dinarul este echivalentul leului, iar subdiviziunea dinarului sarbesc este paraua (1 dinar = 100 para). Din cauza valorii extrem de mici, aceasta nu este in circulatie (exista doar o moneda de 50 para).
O fi dinarul mai "pacatos", sau asa slabut pe langa leu, dar poate ca va reusi sa adauge valoare, ceea ce va insemna de fapt o moneda mai puternica!
-- Sarbii nu platesc in ban de-al nostru.
-- Platesc in "Eur" de-al lor, si ala e mai pacatos ca al nostru!Conversatia a avut loc pe strazile din Drobeta Turnu Severin. Se pare ca lipsa unei piete a muncii in municipiul de pe Dunare este compensata, echilibrata de o oferta pe malul drept al ei, in zona orasului mult mai mic Kladovo (Cladova) din Republica Serbia.
"Eur"-ul lor se numeste Dinar (RSD), iar un curs valutar indica un schimb de circa 3,86 lei pentru 100 dinari, sau 1 dinar pentru 4 bani. Dinarul este echivalentul leului, iar subdiviziunea dinarului sarbesc este paraua (1 dinar = 100 para). Din cauza valorii extrem de mici, aceasta nu este in circulatie (exista doar o moneda de 50 para).
O fi dinarul mai "pacatos", sau asa slabut pe langa leu, dar poate ca va reusi sa adauge valoare, ceea ce va insemna de fapt o moneda mai puternica!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)