Ele - schite de demult (3)

○

Gold Cafe - Schite de demult (2)

Gold Cafe

○

Aceasta cafea instant m-a tinut treaz intr-una dintre sesiunile mai dificile din timpul facultatii. O lingurita din aceasta cafea o preparam cu ajutorul a 13 picaturi de apa si o lingurita rasa de zahar. Mai mule picaturi de apa nu permiteau cremei sa se formeze, iar mai putine inchegau zaharul si cafeaua pe lingurita, obtinerea cremei fiind imposibila. Cand pasta formata era gata, adaugam apa fierbinte ("nu clocotita" asa cum scrie acum pe plicurile de 3 in 1). Singura problema a fost ca, pe masura ce se racea, cafeaua devenea din ce in ce mai amara. Si cum cafeaua se savureaza, nu se da peste cap, am tot baut licoarea amara... Dupa ce am terminat acest recipient de cafea, iar examenul pentru care am invatat in timp ce ii savuram continutul (recipientului), nu am mai putut sa beau cafea instant timp de mai bine de un an...

○

Tanar relaxandu-se - schite de demult (1)

Tanar relaxandu-se, sprijinindu-si capul pe o perna.

○

A Pillow of Winds - Pink Floyd

Sentimente de octombrie, sau Phoenix-ul bleu si frunzele purpurii

○

Parfumul - Patrick Süskind

○

In urma cu ceva timp, am dat curs unei cereri a Duniei. Comentariile mele se pare ca au facut-o pe Paula sa imi daruiasca mie Parfumul! Drept multumire, scriu aceste randuri insotite de mai multe citate preluate pe masura ce inaintam in aromele frantuzesti, de la Paris pana in Provence si inapoi la Paris.

Patrick Süskind

Parfumul (Das Parfum)

Humanitas Fiction

Raftul Denisei

Partea intai

Invinsese, fiindca traia, si avea chiar un cuantum de libertate, ceea ce era de ajuns pentru a supravietui. (33)

Exista o forta de convingere a miresmei, mai puternica decat aceea a cuvantului, privirii, simtirii si vointei. Ea nu poate fi respinsa, ne patrunde-n plamani ca aerul respirat, se revarsa in noi, ne umple intru totul, nu exista impotriva sa nici un mijloc. (83)

Cand isi pricepu neizbanda, renunta la experiente si se imbolnavi de moarte. (99)

Voia sa-si dezvaluie lui insusi propriul sine, nimic altceva decat propriul sine, pe care il socotea mai minunat decat tot ce avea de oferit lumea de afara. (107)

Partea a doua

Pana acum crezuse ca din pricina lumii in general trebuia el sa se incovoaie. Dar nu lumea era de vina, ci oamenii. Cu lumea, lumea golita de oameni, parea ca se poate trai. (112)

Cine devenea stapan peste miresme, stapanea si inimile oamenilor. (149)

Isi dadea seama ca, in fond, ar fi putut sa le spuna oamenilor orice. Odata ce capatau incredere in el -- si asta, de cum luau prima gura din mirosul sau artificial -- ar fi crezut orice le-ar fi inventat. (153)

Partea a treia

Prieteni sau cunostinte mai apropiate nu avea, dar se ingrijea cu pedanterie sa nu treaca drept arogant sau izolat. (171)

Ceea ce isi dorea era mireasma anumitor oameni: acele rare fapturi care inspira iubire. (178)

Era ostenit. Dar nu voia sa doarma, fiindca in timpul lucrului nu se cuvenea sa doarma, chiar daca lucrul consta numai din asteptare. [...] Si totusi nu i se paruse niciodata ca vegheaza acele treburi ce apareau rand pe rand, ci ca veghea are propriul ei sens. [...] Somnul ar fi primejduit spiritul izbandei. (204)

Asa ca multi, mai ales naivii din fire, nu stiau ce altceva sa faca decat sa mearga la biserica sa se roage. (209)

In taina dorea fiecare sa auda vestea cumplita, cu singura speranta ca nu-l va lovi pe el, ci pe altcineva. (210)

Mai tarziu? Ce avea sa faca mai tarziu? Nu stia. Poate sa-si reia viata obisnuita, poate sa se insoare, sa conceapa un fiu, ori sa moara. Ii era totuna. I se parea atat de fara sens sa se gandeasca la asta, de parca s-ar fi gandit ce-o sa faca dupa propria moarte: nimic, desigur. Nimic din ce-ar fi putut sti de pe acum. (218)

Si isi desfacu bratele, sa intampine ingerul care se repezea asupra-i. (227)

Oamenii lucrau cu harnicie, dormeau bine, isi vedeau de treburi si se credeau onesti. (232)

Partea a patra

 Erau neobisnuit de mandri. Pentru prima oara faptuisera ceva din iubire. (237)

Apus - panorama

 o

Acelasi apus dar la kilometri distanta...

Rudy's Music

SOHO, New York

o

Invitatie la teatru...

...pentru bucuresteni!

Fragmente celebre din teatrul romanesc

Teatrul de Arta, strada Sfantul Stefan, nr. 21

20 septembrie 2016, ora 20:00

Vendredi soir

Un peut de silence, un peut de musique, beaucoup de textures et sentiments.

Ça c'est Vendredi soir.

o

Zi de toamna

De mai bine de o saptamana este toamna si aici... Se observa toamna chiar si pe malul sarbesc al Dunarii...

Cu putin timp inainte, cerul albastru era pictat cu tuşe albe de vantul molcom...

Dar culoarea toamnei e data de auriul si ruginiul frunzelor, al frunzelor picate pe asfalt, al frunzelor de pe malul apei, de pe marginea drumului, sau al celor, mai incapatanate, din copaci...

o

In sfarsit

Am citit o postare de blog (in sfarsit).

E uimitor cum uneori reusim sa ne vorbim fara sa scoatem nici macar un sunet.

Am deschis Notes pentru a nota cateva cuvinte si, simtind nevoia de sunete, am pornit aplicatia favorita de muzica. Metalul puternic mi-a inundat urechile. Nu de metal aveam nevoie. Am tastat, fara sa ma mai gandesc ce as putea asculta, sau as vrea sa ascult, in timp ce voi scrie aceste cateva randuri, Pink Floyd. Am dat click pe Asculta artistul. Primele acorduri au dezvaluit piesa ce tocmai a inceput:
Wish You Were Here.

o

PS Aceasta este postarea #100.

Flacari si actiuni

Uneori (abia daca) iti dai seama cat de mult fac altii pentru tine. Alteori, cand asta se intampla, realizezi (poate) cat rau le-ai provocat (voit sau nu). Numai ca atunci cand iti dai seama de toate astea, ei bine, este prea tarziu. Ceilalti (sau unii cel putin, si in special cei care conteaza cel mai mult) nu vor privi cu ochi buni atitudinea ta, actiunile tale, iar iertarea lor nu va veni. Iar daca va veni, este pentru ca tu insemni prea mult pentru ei. Oricum, acea iertare nu va fi deplina. Deplinatatea ar insemna stergerea amintirilor, iar asta nu se poate intampla!

Flames. Flacari. Astea marcheaza diverse etape ale vietii; ale vietii de acum si ale vietii de apoi. La inceput ele sunt pasiuni, apoi ele reprezinta chiar focul creatiei. La un moment dat aceasta din urma se transforma in focul parjolitor, mistuitor, ce lasa in urma doar cenusa. Si mai sunt doua, dar nu sunt sigur care-i ordinea, insa gandesc ca Phoenix-ul ar trebui sa preceada focurilor iadului. Asadar urmeaza, sa spunem in mod mitologic, flacarile ce urzesc uimitorul Phoenix. Sa fie oare flacarile iadului singurele flacari perpetue? Singurele ce lasa in urma pasiunea, creatia, ba chiar si cenusa arderii pamantene, inclusiv memoriile si mitologia? Asa se pare. Nimeni nu s-a-ntors de acolo sa ne spuna. Sau aceasta notiune temporala este legata de o religie temporara?

o

Coroana de trairi albastre

o

Am visat

Sa fi fost zi, sa fi fost seara?!

Sa fi fost aievea, sa fi fost vis?!

Sa fi fost albul, sau poate cenusiul?!

A fost si zi, a fost si seara...

A fost aievea, a fost si vis...

A fost si alb, a fost si cenusiu...

Va mai fi o zi, va mai fi o seara.

Va fi aievea, va fi si vis.

Va fi alb, va fi si cenusiu.

A fost si va mai fi!

La fel sau altfel...

Va mai fi...

o

Curajul

In ultima postare (de pana acum) de pe blogul Sic Cogito am gasit o dilema-provocare interesanta, legata de curaj:

Spune-mi de poţi, ce e curajul.

Platon

Primul gand-cuvant a fost Madness, apoi, imediat, m-am gandit la "curaj nebun".
Si apoi a urmat muzica; mai exact piesa Courage a celor de la ManOwaR. Iar versurile melodiei includ cuvinte precum batalii, incredere, inima, suflet, victorie!

Battles are fought by those with the courage to believe
They are won by those who find the heart
Find a heart to share
This heart that fills the soul will point the way to victory

(Sursa versuri)

Asta ar fi un sens dat curajului. Ar mai fi sensul in care la un moment dat esti nevoit sa iti infrunti durerea fizica sau sufleteasca, curajul reprezentand taria, puterea de a actiona in acest sens... Dar pana sa alunec cu muzica in directia asta, tot o piesa ManOwaR isi croieste drum catre aceasta postare: I Believe.

All stand together for the world to see
Now the time is right to live out all our dreams
Say the words forever, your strength will never leave
If you want to win the fight, say "I believe"

(Sursa versuri) 

Totusi, nu voi sunetele sa alunece spre piese triste si voi asocia acestui din urma sens doua dintre fotografiile mele mai vechi (sau relativ recente - caci perspectiva timpului este cel putin relativa). Prima simbolizeaza durerea, iar a doua speranta.

"Durerea", asa cum am denumit-o acum, am folosit-o prima data sub numele "Death is up above", cu gandul ca asta este o perspectiva a realitatii inconjuratoare, a realitatiii cotidiene... Am fost surprins de acest efect Google obtinut din doua dintre fotografiile mele luminoase. Norii (ce apar in fotografiile originale) sunt oricum o sursa perpetua pentru dezlantuirea imaginatiei noastre, dar masinariile, cu modul lor binar de lucru, ne surprind uneori prin rezultatul succesiunii in care isi aranjaza cele doua elemente (aparent) neutre, unul dintre ele la adunare (0), iar altul la inmultire (1).

Aceasta din urma fotografie nu este rezultatul masinariilor, ci al unor efecte optice, intituland-o "There Must Be Light!". Avand in vedere locul in care am surprins razele soarelui, mintea face asocieri din nou cu muzica: jucarii in pod. "Toys in the Attic" este un album al trupei americane de muzica rock, Aerosmith, album din anul 1975. As zice ca cea mai faimoasa piesa de pe acest album este Walk This Way, dar nu vreau sa va spun eu cum si pe unde sa mergeti! Dar versurile piesei ce dau numele albumului se potrivesc de minune fotografiei de mai sus:

In the attic lights
Voices scream
Nothing's seen
Real's a dream

(Sursa versuri)

Dar de la curaj am ajuns la vise, asa ca e cazul sa ma opresc. Si cum acesta nu este un blog care provoaca la discutii, eu nu va voi provoca asa cum a facut-o Platon! Asta ramane la latitudinea fiecaruia dintre cei ce vor ajunge sa citeasca pana in acest punct.