E uimitor cum uneori reusim sa ne vorbim fara sa scoatem nici macar un sunet.
Am deschis Notes pentru a nota cateva cuvinte si, simtind nevoia de sunete, am pornit aplicatia favorita de muzica. Metalul puternic mi-a inundat urechile. Nu de metal aveam nevoie. Am tastat, fara sa ma mai gandesc ce as putea asculta, sau as vrea sa ascult, in timp ce voi scrie aceste cateva randuri, Pink Floyd. Am dat click pe Asculta artistul. Primele acorduri au dezvaluit piesa ce tocmai a inceput:
Wish You Were Here.
Uneori (abia daca) iti dai seama cat de mult fac altii pentru tine. Alteori, cand asta se intampla, realizezi (poate) cat rau le-ai provocat (voit sau nu). Numai ca atunci cand iti dai seama de toate astea, ei bine, este prea tarziu. Ceilalti (sau unii cel putin, si in special cei care conteaza cel mai mult) nu vor privi cu ochi buni atitudinea ta, actiunile tale, iar iertarea lor nu va veni. Iar daca va veni, este pentru ca tu insemni prea mult pentru ei. Oricum, acea iertare nu va fi deplina. Deplinatatea ar insemna stergerea amintirilor, iar asta nu se poate intampla!
Flames. Flacari. Astea marcheaza diverse etape ale vietii; ale vietii de acum si ale vietii de apoi. La inceput ele sunt pasiuni, apoi ele reprezinta chiar focul creatiei. La un moment dat aceasta din urma se transforma in focul parjolitor, mistuitor, ce lasa in urma doar cenusa. Si mai sunt doua, dar nu sunt sigur care-i ordinea, insa gandesc ca Phoenix-ul ar trebui sa preceada focurilor iadului. Asadar urmeaza, sa spunem in mod mitologic, flacarile ce urzesc uimitorul Phoenix. Sa fie oare flacarile iadului singurele flacari perpetue? Singurele ce lasa in urma pasiunea, creatia, ba chiar si cenusa arderii pamantene, inclusiv memoriile si mitologia? Asa se pare. Nimeni nu s-a-ntors de acolo sa ne spuna. Sau aceasta notiune temporala este legata de o religie temporara?
In ultima postare (de pana acum) de pe blogul Sic Cogito am gasit o dilema-provocare interesanta, legata de curaj:
Spune-mi de poţi, ce e curajul.
Platon
Primul gand-cuvant a fost Madness, apoi, imediat, m-am gandit la "curaj nebun".
Si apoi a urmat muzica; mai exact piesa Courage a celor de la ManOwaR. Iar versurile melodiei includ cuvinte precum batalii, incredere, inima, suflet, victorie!
Battles are fought by those with the courage to believe They are won by those who find the heart Find a heart to share This heart that fills the soul will point the way to victory
Asta ar fi un sens dat curajului. Ar mai fi sensul in care la un moment dat esti nevoit sa iti infrunti durerea fizica sau sufleteasca, curajul reprezentand taria, puterea de a actiona in acest sens... Dar pana sa alunec cu muzica in directia asta, tot o piesa ManOwaR isi croieste drum catre aceasta postare: I Believe.
All stand together for the world to see Now the time is right to live out all our dreams Say the words forever, your strength will never leave If you want to win the fight, say "I believe"
Totusi, nu voi sunetele sa alunece spre piese triste si voi asocia acestui din urma sens doua dintre fotografiile mele mai vechi (sau relativ recente - caci perspectiva timpului este cel putin relativa). Prima simbolizeaza durerea, iar a doua speranta.
"Durerea", asa cum am denumit-o acum, am folosit-o prima data sub numele "Death is up above", cu gandul ca asta este o perspectiva a realitatii inconjuratoare, a realitatiii cotidiene... Am fost surprins de acest efect Google obtinut din doua dintre fotografiile mele luminoase. Norii (ce apar in fotografiile originale) sunt oricum o sursa perpetua pentru dezlantuirea imaginatiei noastre, dar masinariile, cu modul lor binar de lucru, ne surprind uneori prin rezultatul succesiunii in care isi aranjaza cele doua elemente (aparent) neutre, unul dintre ele la adunare (0), iar altul la inmultire (1).
Aceasta din urma fotografie nu este rezultatul masinariilor, ci al unor efecte optice, intituland-o "There Must Be Light!". Avand in vedere locul in care am surprins razele soarelui, mintea face asocieri din nou cu muzica: jucarii in pod. "Toys in the Attic" este un album al trupei americane de muzica rock, Aerosmith, album din anul 1975. As zice ca cea mai faimoasa piesa de pe acest album este Walk This Way, dar nu vreau sa va spun eu cum si pe unde sa mergeti! Dar versurile piesei ce dau numele albumului se potrivesc de minune fotografiei de mai sus:
In the attic lights Voices scream Nothing's seen Real's a dream
Dar de la curaj am ajuns la vise, asa ca e cazul sa ma opresc. Si cum acesta nu este un blog care provoaca la discutii, eu nu va voi provoca asa cum a facut-o Platon! Asta ramane la latitudinea fiecaruia dintre cei ce vor ajunge sa citeasca pana in acest punct.
S-a dovedit că, asemenea Satanei, și cancerul are mai multe nume. [pag. 173]
Orice femeie are nevoie de un bărbat. Chiar dacă acesta ucide cântecul din ea. [pag. 196]
Există o cale să redevii bun. [pag. 211]
“Pentru tine, de încă o mie de ori!”
Nu există decât ceea ce faci și ceea ce nu faci. [pag. 221]
Unele povesti nu au nevoie sa fie istorisite. [pag. 232]
Întotdeauna e mai dureros sa ai si sa pierzi, decât sa nu fi avut deloc. [pag. 233]
Dar timpul poate fi atât de lacom - uneori îți fură toate detaliile si le tine numai pentru el. [pag. 235]
Un băiat care nu se apără singur devine un bărbat care nu poate apăra nimic. [pag. 242]
Eu încă mai bâjbâiam in căutarea cuvintelor potrivite si dintre noi doi, eu eram scriitorul. [pag. 242]
Buruienile deșertului își duc mai departe traiul, dar florile de primăvară înfloresc si se ofilesc. [pag. 273]
Un barbat care nu are constiinta si nici bunatate in inima, nici nu sufera. [pag. 328]
Dar poate ca intr-o zi vei intelege ca atunci cand tatal tau era aspru cu tine, era aspru si cu el insusi. [pag. 329]
Tacerea inseamna serenitate, pace, inseamna sa dai incet butonul VOLUM din viata cuiva. Linistea inseamna sa apesi butonul de INCHIDERE. Sa inchizi sistemul. Cu totul. [pag. 393]
Trecutul isi face drum spre lumina cu ghearele. [pag. 5]
Cand omori un om, furi o viata. Ii furi sotiei lui dreptul de a avea un sot si copiilor - dreptul de a avea un tata. Cand spui o minciuna, furi cuiva dreptul la adevar. Cand inseli, furi acelui om dreptul la corectitudine. [pag. 23]
Daca exista un Dumnezeu in ceruri, atunci sper ca are lucruri mai importante de facut decat sa se ocupe de faptul ca beau eu whisky sau mananc carne de porc. [pag. 24]
Multe vizualizari ale blogului meu scris in limba romana sunt din tari care nu prea cred ca mustesc de romani plecati in afara la munca, in concediu sau la studii. Multe asemenea vizualizari le consider tentative de atacuri cibernetice asupra serverlor care imi gazduiesc mie bitii de informatie.
Salcam japonez (c) Mihai Midus
Poate ca exagerez, sau poate ca e un stereotip, fiind vorba in general de o aceeasi tara (una foarte, foarte mare). Asta seara am observat ca am avut vreo 32 de vizite din Japonia! Stiu ca am scris despre subiecte legate de Japonia, dar nu pe acest blog, ci pe cele in engleza, asa ca ce pot gandi despre asa multitudine de vizualizari (pentru vizitele de ordinul unitatilor, zecile de vizite sunt chiar numeroase pentru o zi pe pagina mea)? Fie sunt tentative de atacuri asupra serverelor asa cum am spus mai sus, fie chiar o fi cineva din Japonia care mi-a vizitat blogul! As prefera sa imi lase si un mesaj!
Acestea sunt mai degraba niste ganduri-intrebari, decat o postare propriu-zisa!
Cu o mica exceptie (postarea anterioara), am constatat ca nu am mai scris pe acest blog de la sfarsitul lunii august. Dupa cateva incercari in care nu am adaugat nici macar un cuvant, nici la titlu, nici in corpul textului, m-am hotarat sa preiau, cu o metoda care acum a devenit esentiala pentru realizarea unor lucrari importante pe parcursul carierei profesionale (metoda copy-paste, pe care eu o utilizez sub forma Ctrl+C - Ctrl+V), un comentariu lasat in data de 6 noiembrie la articolul "Eu deja am schimbat România, voi ce ați făcut?!" de pe Dunia.ro. Iata-l in continuare.
Eu nu am scris Ulysses!
Eu nu am iesit acum in strada!
Eu ascult rock!
Zilele astea am (tot) ascultat Days of Rage (Iced Earth)! Am mai spus-o!
Mai demult am iesit in strada!
Mai demult ascultam tot rock!
Mai demult am mers la vot! Am fost la fiecare tur de scrutin.
Odata am fost chiar primul votant!
Astazi am donat sange! Pentru "Colectiv"? m-a intrebat doamna asistenta… Da, pentru "Colectiv". Pentru victimele de la "Colectiv".
Voi mai merge la vot!
Voi asculta tot rock si de acum inainte!
Voi ce faceti? Nu-mi raspundeti! Asta va priveste doar pe voi, nu pe mine! Va priveste doar pe voi atat timp cat libertatea voastra nu imi ingradeste libertatea mea!
Stiati ca in istoria rock au mai existat evenimente asemanatoare cu tragicul eveniment de la "Colectiv", nu-i asa? Poate va amintiti sau poate ca ati uitat de Smoke on the Water (and Fire in the Sky), a celor de la Deep Purple.
Mi-as dori sa aflu ca toti cei ce mai sunt acum in spital se vor intoarce sanatosi acasa!
Fie ca cei ce nu mai sunt printre noi sa se odihneasca in pace!
In memoria lor, piesa Watching Over Me (am inceput cu Iced Earth, inchei tot cu Iced Earth).
Am decis sa ma alatur in felul meu campaniei initiate de scriitoarea Paula Aldescu, Poarta o carte!
Deoarece pe blogul meu de cele mai multe ori cuvintele fac loc mai degraba fotografiilor, de data asta voi lasa loc cuvintelor scriitoarei, preluand ad literam descrierea campaniei asa cum o gasim pe pagina web a scriitoarei.
Campania Poartă o carte, derulată de scriitoarea Paula Aldescu în parteneriat cu Librăria Cărturești Timișoara și Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021, constă într-o serie de concursuri foto adresate iubitorilor de cărți.
Campania este lansată ca o provocare, cu scopul de a încuraja lectura zilnică, prin purtarea unei cărți în geantă. Simpla prezență a acesteia incită la utilizarea în mod plăcut a timpilor de singurătate în public sau în particular.
Campania Poartă o carte! se va derula în lunile august-septembrie sub formă de campanie de educare și încurajare la lectură. În numele campaniei vor fi organizate concursuri și vor fi oferite premii. Se dorește ca lectura să (re)devină o modă, un stil de viață, o activitate normală desfășurată de toată lumea. Mediul online va ajuta la perpetuarea ideii de necesitate a dezvoltării personale prin lectură, iar prin social media se va oferi o alternativă sănătoasă și echilibrată de petrecere a timpului liber. Participanții la campanie vor fi încurajați să posteze pe conturile lor personale de Facebook sau de Instagram o fotografie prin care arată cadrul în care ei citesc o carte, iar fotografia va fi însoțită de eticheta #poartaocarte.
Despre conditiile de participare si celelalte reguli ale campaniei, puteti citi in articolul Poarta o carte! Apoi va indemn sa rasfoiti si celelalte articole ale scriitoarei!
Pentru campania Poarta o carte! retineti urmatoarea adresa de email:
