Pe Sleepless Bobby, gasiti motivul pentru care am pus aici logo-ul Virgin Radio.
Virgin Radio logo - London station - (c) 2006 Mihai Midus
Si pentru ca asa cum spuneam pe la inceputurile acestui blog, postarile in engleza difera fata de cele in romana atat din punct de vedere al interpretarii intelesurilor, cat si din punct de vedere al emotiilor provocate de cuvinte, voi include in aceasta postare o piesa rock romaneasca: IRIS - Floare de iris. Motivul este parasirea trupei de catre Cristi Minculescu. Este o mare pierdere pentru rock-ul romanesc aceasta despartire, dar viata merge mai departe...
Creezi o lume pentru un vis. Iti aduci subiectul in acel vis, apoi... Nu este tocmai legal. Se numeste implantare.
Einstein stabilea o proportie de 1 la 99 intre inspiratie si transpiratie. Inspiratia corespunde in acest film ideii simple, iar transpiratia actiunii ce se desfasoara in cateva etape succesive de... somn!
Fictiune, actiune, emotii, trairi, amintiri... Ce e vis si ce e realitate?
Nu este creierul o materie uimitoare?
Din distributie: Leonardo DiCaprio, Ken Watanabe, Joseph Gordon-Levitt, Marion Cotillard, Ellen Page, Tom Hardy, Cillian Murphy, Dileep Rao, Tom Berenger, Michael Caine...
Bruce Springsteen & The E Street Band au facut un spectacol de zile mari (si ore multe!) la Viena, pe 12 iulie 2012!
Cuvantul cheie ar fi: "exuberant"!
Iar descrierea scurta, dar la obiect a celor de la OE3.at a fost: "Grandios Konzert"!
Acest turneu a adus 3 premiere, "Tougher Than the Rest", "Loose Ends" and "Empty Sky", si a avut o durata de 3 ore si 39 minute fara pauza! Alte detalii le aflati din articolul lui Stan Goldstein.
Wrecking Ball
- cateva poze -
Biletul luat de la eventim.at
The BOSS!
Backing vocals
Inca nu s-a intunecat!
Public entuziasmat, fani minunati!
Stadionul Ernst Happl plin!
In partea a doua (bonus!) spectacolul a avut loc cu toate luminile stadionului aprinse!
Un articol despre romanul Pe drum de Jack Kerouac, m-a facut un pic curios despre generatia beat (beat generation). Dupa ce am "rasfoit" un pic web-ul, gandurile m-au purtat la Jean-Luc Godard. Nu pot spune ce fel de sinapse au avut loc, dar probabil ca anii aceia insemnau imagini alb-negru, iar acestea mi-au amintit de cinemateca din Aula Magna a Universitatii (acum de Vest) din Timisoara, de joi seara de la ora 8. Printre primele filme care au rulat au fost cele ale regizorului din "nouvelle vague". Apoi publicul a fost din ce in ce mai numeros, sala a devenit neincapatoare, asa ca spectacolul a continuat la cinematograful Studio din centrul Timisoarei.
Timpul trecuse, cronologia peliculei si-a urmat cursul, asa ca am ajuns la filmul lui Oliver Stone, The Doors. Cineva din public spunea celui sau celei de alaturi ca era a unsprezecea oara cand vedea acest film. Cred totusi ca un film nu poate fi vazut de atat de multe ori. Nu spun ca cel care l-a vizionat de atatea ori ar fi mintit. Dar una e sa asculti o melodie de tot atatea ori, si atunci nu cu replay continuu, si alta e sa vezi un film... Si cum nu trecuse decat un an de la aparitia sa, un calcul aproximativ indica o vizionare in fiecare luna.
Am constatat ca atunci cand revezi dupa multi ani un film bun (in general cu nota de peste 7 pe imdb.com), multe secvente se deruleaza ca si cand ai fi vazut filmul saptamana trecuta. Cu cat un film e mai slab, cu atat scade numarul secventelor pe care ti le amintesti.
Si cum The Doors e un film bun (de gustibus et coloribus non disputandum), ce rost are sa il revezi atat de des? Unde mai e placerea de a-l revedea, din intamplare, peste cativa ani? Caci daca te uiti la film pentru muzica lor, de ce sa nu le asculti mai bine albumele? Sau cel putin hiturile... Asculti astfel piesele de la cap la coada, nu doar franturi de melodii alaturate unor imagini care poate nu corespund starii tale de spirit din acel moment...
Dar sa vedem despre ce este vorba, caci imaginile fac mai mult decat toate aceste cuvinte. Iar muzica va las sa o (re)descoperiti singuri!
Aseara un ropot de ploaie si-a facut prezenta in oras si imprejurimi. De pe filmul facut cu telefonul mobil am extras cateva imagini reprezentative. Furtuna care a insotit ploaia a facut ca totul sa para apocaliptic in miezul noptii!
De la batalia de la Plateea nu am mai putut sa dorm. Gandul ca as fi putut visa ma ingrozea. Teama ca Omphalosul avea sa-mi apara din nou in viziunile mele profetind noi pierderi ma facea sa-mi petrec noptile in stare de veghe, neclintit, atipind pentru scurta vreme pentru ca apoi sa tresar ingrijorat.
Omphalos - piatra conica aruncata, dupa cum spune legenda, de unul dintre vulturii sloboziti de Zeus atunci cand s-au intalnit in zbor. Indica centrul sau buricul pamantului, sanctuarul lui Apollo construindu-se in acel loc.
Nimeni nu este vinovat de imprejurarile in care i-a fost dat sa se nasca. Nu poti sa-ti tradezi stirpea si rangul, asa cum nu poti sa le intorci spatele zeilor.
Intrucat fericirea e un bine trecator, incerc sa o gasesc in lucrurile mici.
In fata evidentei adevarului, nu exista demnitate mai mare decat sa pastrezi tacerea.
In resemnare nu-i dram de demnitate, ci numai neputinta.
Libertatea este bunul cel mai de pret al unui popor.
Hotararile nestramutate ale eroilor provoaca focul mistuitor al vietii.
Dar vantul nu bate cand avem nevoie de el (sau cand vrem noi), iar soarele nu straluceste decat ziua.
Iarna consumul de energie este ridicat, zilele sunt scurte, iar soarele este cu dinti. Asa ca recordul nemtesc mentionat la inceput ramane eclipsat de necesarul ridicat de energie (o putere instalata mare nu inseamna neaparat productie mare de energie!).
Pana cand se va gasi o solutie de inmagazinare a energiei regenerabile (sau a energiei in general), la baza productiei de energie vor ramane combustibilii fosili.
Una din ideile din finalul videoclipului urmator (in engleza) mi-a placut si am considerat ca este util de a o publica aici: putem sa reproiectam infrastructura, procesele de fabricatie, sanatatea si multe altele, dar si sa regandim unele dintre valorile noastre culturale astfel incat sa putem utiliza la maxim energia obtinuta din surse regenerabile!
____
* In descrierea videoclipului gasiti si versiunile in franceza, portugheza, italiana, rusa...
** Nu exista (deocamdata) o versiune in romana.
Pe langa industria de automobile s-au dezvoltat si cele adiacente. De curand am gasit un fel de "kaizen in portbagaj". Si m-am gandit ca celor ce le place sa fie independenti de un anumit loc si vor sa calatoreasca dintr-un loc in altul fara rezervari si fara riscul de a ramane fara cazare sau un minim de confort, le-ar place sa se organizeze asa cum propun elvetienii de la Swiss Room Box.
Un lucru bun merita sa fie facut cunoscut. Google Art Project este mai mult decat un lucru bun!
Sunteti interesat de: acril, bronz, ceramica, creta, lut, tesaturi,
cupru, gravura, sticla, aur, fildes, calcar, litografie, marmura, pictura in ulei, pastel, creion, fotografie, tencuiala decorativa, portelan, matase...?
Personal am fost uimit! Aruncati-va o privire, indiferent de cum va place sa o faceti:
- dupa colectie,
- dupa artist,
- dupa opera de arta,
- dupa muzeu (pe harta lumii)...
Aveti la dispozitie si un tur virtual (in stilul Google street view) al muzeelor din intreaga lume!
Cu toate ca nu urmaresc in mod special stirile (mai ales pe cele de la TV), se intampla sa mai aflu cate o stire care ma revolta.
O astfel de stire ar fi legata de faptul ca a venit caldura si ca motociclistii vor iesi pe drumuri, asa ca soferii ar trebui sa aiba grija de ei! Totusi, jos palaria pentru cei intervievati!
Se pare ca au facut o parada prin capitala si au circulat cu 40 km/h. Ma intreb oare cu ce viteza circula ei in mod obisnuit pe soselele patriei? De fapt de ce ma mai intreb?
Viteza maxima e limitata electronic la motociclete ca la autoturisme la 250 km/h? Nu ca ar merge prea multi soferi pe la noi cu o astfel de viteza, ca abia se lanseaza si autostrada-i gata (dar asta e alt subiect)...
Si ce acceleratie are o motocicleta in comparatie cu un autoturism? Te asiguri ca nu ai pe nimeni in spate cand vrei sa virezi si dintr-o odata te sperie motociclistul care a aparut din senin...
De ce le e frica de masini? Ca nu se dau la o parte din calea lor cand intra pe contrasens sau cand circula pe banda destinata special lor, cele doua linii continue de pe mijlocul strazii?
Daca toti participantii la trafic ar respecta macar regulile de circulatie, aproape ca nu ar mai fi nevoie de conduita preventiva.
Dar trebuie sa fii prevazator, ca nu stii cand apare un motociclist in trafic! Sau, de ce nu, vreun sofer care si-a cumparat sosea (cum le place unora sa spuna)...
Si o intrebare de final, in caz ca da vreun motociclist peste acest blog: voi aveti alte limite de viteza in localitati, in afara lor si pe autostrada decat autoturismele?
Si detasandu-ne de stire, lasand soselele la o parte, iata o mostra de libertate (scurta, ce-i drept): Born To Be Wild si Easy Rider, pentru toti motociclistii cu simt de raspundere!
Muzica: Steppenwolf - Born To Be Wild
Video: Easy Rider, cu Dennis Hopper (regizor), Peter Fonda (producator) si Jack Nicholson
De curand am auzit ca alb si negru nu sunt culori, ci... nonculori!
Cum pot fi albul sau negrul nonculori?
Valoare si nonvaloare, culoare si nonculoare?
Daca port o camasa alba sau neagra si te intreb "Ce culoare are camasa mea?" imi vei raspunde (cel mai probabil) ca e alba sau neagra, dar nu ma vei corecta spunandu-mi "Vrei sa spui ce nonculoare este camasa?".
Poate ca sunt demodat, dar eu am invatat ca acestea doua sunt culori
neutre, la fel ca si griurile care deriva din combinatia acestora in
diferite proportii.
_______
Poate ideea le-a venit "inventatorilor" acestei notiuni (nonculoare) de la tipurile de televizoare: alb-negru si color! Daca nu erau color, cu siguranta erau alb-negru, adica... nonculori!
Si eu care ma gandeam ca evolutia in general si evolutia limbii in particular inseamna o treapta spre mai bine, nu spre absurd!
______
Sa ne aruncam o privire in Dictionarul explicativ al limbii romane (propun versiunea online ca sa nu avem discutii asupra versiunii mai vechi sau mai noi a celei tiparite), cautand cuvantul "culoare":
Tocmai am terminat de citit "Regele Arthur" de Allan Massie. Desi se incadreaza in categoria roman istoric ca si Shangri-La sau Pamant si Apa, romane ce le-am citit pe nerasuflate, am constatat ca adesea ma trezeam dupa cateva paragrafe ca gandul imi era departe de actiunea cartii, fiind nevoit sa recitesc cate o jumatate de pagina. Cred ca ar fi doua explicatii: fie subiectul ultimelor paragrafe ma punea pe ganduri si acestea incepeau sa zboare in voie, fie "de vina" e stilul lui Allan Massie. Acum ca am citit-o as spune ca e vorba de prima varianta. Am selectat cateva citate care imi sprijina punctul de vedere. Drepturile de autor apartin Editurii All.
Sa ii judeci pe oameni dupa actiunile lor, nu dupa Dumnezeul sau dupa zeii pe care ii venereaza.
Nu exista nimic care sa fie bun pe de-a-ntregul.
Limitele limbajului tau sunt limitele lumii; si, prin urmare, omul al carui limbaj e sarac si limitat traieste ca intr-o inchisoare, in timp ce acela care manuieste limbajul cu usurinta si poate formula imagini mentale placute este liber chiar si atunci cand e pedepsit sa traiasca in cea mai intunecata temnita.
Istoria lumii seamana cu legile naturii si este simpla, la fel ca sufletul omului. Aceleasi conditii provoaca aceleasi fenomene. Alteori, sufletul omului e intunecat, de nepatruns si sucit ca iedera care se infasoara in jurul trunchiului unui stejar.
Cu cat dezvalui mai multe despre tine, cu atat te lasi mai mult prada puterii celorlalti.
Numai cei ale caror fete au fost tarate prin noroi si care au muscat din painea disperarii sunt demni de lucruri inalte.
Exista o singura lege morala care merita amintita: primeste si ofera bucurie atat cat poti. Pentru ca nu se stie ce va aduce ziua de maine.
Unora noaptea li se pare infricosatoare, in timp ce pentru altii nu e decat linistea data de Dumnezeu.
Forta fara motiv se frange sub propria ei greutate; forta stapanita este primita de ceruri.
Arta razboiului consta in adaptarea metodei la mijloacele pe care le ai la dispozitie.
Lumii ii repugna si ii este teama de tot ceea ce este superior.
Libertatea este un lucru nobil, la care nimeni nu renunta decat cu pretul vietii.
Oamenii viteji pot fi intotdeauna prieteni.
Frumusetea este mult mai atragatoare atunci cand are si imperfectiuni.
Prietenia aduce caldura existentei noastre si ne mangaie singuratatea. Cu toate acestea, efectele ei sunt trecatoare. Toate prieteniile, mai putin cele adevarate, se faramiteaza si se dovedesc a nu fi oferit altceva decat iluzia unei comunitati.
Puterea nu cunoaste alte legi decat cele care i se par potrivite pentru un anumit moment.
Ceea ce iubesti cu adevarat nu se va lua de la tine.
Cred ca pe undeva am scris ca am terminat facultatea la Timisoara. Timisoara scanteia evenimentelor din decembrie 1989, Timisoara cu maghiari, germani, sarbi... Doi maghiari (sau unguri, dupa cum doriti), unul din Sighetul Marmatiei, altul din Bocsa, mi-au fost colegi de camera in camin. Si ne-am inteles foarte bine in romaneste. Alti maghiari (inclusiv din Harghita si Covasna) mi-au fost colegi de an sau de grupa. De asemenea ne-am inteles foarte bine. Mai ales atunci cand intelegeau cuvintele (nu vreau sa fiu rautacios, dar de ex. Mihaly G. invatase romana ca pe o limba straina pana la liceu, asa ca uneori ne intelegea mai greu, in special cand vorbeam prea repede, altfel un tip deosebit de inteligent). In fine, nu tin minte nici un eveniment neplacut legat de conflicte inter-etnice cat timp am stat in Timisoara.
Rasfoind cateva articole pe Deutsche Welle, am dat si de un articol care intareste ceea ce am scris mai sus. Surprins, placut, postat! Iata si link-ul: Surpriza din tinutul secuiesc.
Ca sa termin intr-o nota amuzanta, iata o conversatie cu Mihaly G.:
-- Mai, Mihaly! Ce inseamna "nem tudom"?
-- Nu stiu!
-- Cum nu stii, ca e in ungureste?
-- Pai nu stiu inseamna!*
____
* nu am pus ghilimele la "nu stiu" pentru ca asa a sunat exprimarea lui!
Pentru un angajat dornic de afirmare, ascensiunea pe scara ierarhiei companiei este ceva firesc. Treptele, mai scunde sau mai inalte, mai inguste sau mai late, sunt urcate una cate una; uneori in ritm alert, alteori la ralanti. Cateodata urci o treapta cand te astepti mai putin, alteori astepti parca o vesnicie. O noua treapta reprezinta motive de satisfactie, de implinire profesionala, de bucurie... Uneori le poti impartasi cu prietenii, colegii sau familia, alteori pastrezi aceste sentimente si trairi doar pentru tine. Dar, indiferent cu cine sau daca o vei face, te gandesti la urmatoarea treapta, la raspunderile ce le presupune cea noua, poate la cum esti vazut de colegi sau de sefi pe noua ta pozitie...
Dar merita oare sa te zbati mai mult decat prevede fisa postului pentru compania care te plateste? Dupa ce vezi filmul Company Men, deodata privesti viitorul dintr-o cu totul alta perspectiva.
Entuziasmul realizarilor personale in cadrul firmei si pentru firma iti dau aripi. Atmosfera de lucru alaturi de oameni devotati parca e si mai plina de imboldul de a face din ce in ce mai mult, din ce in ce mai bine! Fiecare e multumit: angajatul, seful, sotia, copilul...
Dar totul se schimba cand vine vorba de actionari. Actionarii nu sunt interesati despre ce produce compania, ci de pretul actiunilor: il vor in crestere. Daca pentru asta solutia e inchiderea unor divizii, somajul catorva mii de oameni, ei bine, e cineva care va decide si se va ocupa de asta. Nu va conta nici faptul ca printre cei cateva mii de angajati devotati firmei vor fi chiar si cei ce au pus bazele firmei: pretul actiunilor trebuie sa creasca.
Bobby Walker, personajul interpretat de Ben Affleck, cu toate ca este nevoit sa paraseasca firma de pe o functie inalta, este optimist la inceput. Optimist ca isi va gasi o slujba la fel de bine platita si ca atare se comporta ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Parca si-ar cauta un loc de munca mai bun decat cel actual... Dar situatia nu e precum spera, asa ca incet, incet este nevoit sa renunte la obiceiuri, la obiecte, la sperante...
Sansa lui si a fostilor angajati vine din partea lui Gene McClary (Tommy Lee Jones), unul dintre fondatorii companiei, "eliberat" si el odata cu desfiintarea diviziei pe care o conducea. Actiunile detinute de el - caci tot la actiuni revenim - se pare ca reprezinta solutia salvatoare...
Totusi, facand abstractie de happy end-ul hollywoodian, concluzia ar fi aceea ca devotamentul fata de companie trebuie bine cantarit:
Big Business Just Cut The Wrong Guys!
PS Un citat si un gand este o postare care face referire la cea de fata. Va invit sa o cititi!
