Am reusit sa refac o parte din pozele din postarea cu titlu asemanator, dar cu poze datand din 2006. Pentru acompaniament muzical, propun Black Sabbath - Changes.
Vorbind despre schimbari, remarc mai putina lume pe strada... Poate era alta ora in 2006...
Lucrurile se schimba, oamenii se schimba, orasele se schimba...
Pozele de mai jos le-am facut in 2006 cu un telefon mobil. Revazandu-le mi-am dat seama de schimbarea unor cladiri. Postez aici aceste poze vechi si in urmatoarele zile voi face cateva poze noi pentru a evidentia schimbarile ce au avut loc.
Replica asta din Prometheus mi-a atras atentia. M-am oprit din vizionare si am "asternut-o pe hartie". Ei, nu chiar pe hartie, ci pe substitutul acesteia, adica aici...
M-am oprit deoarece masurile luate in ultima vreme pentru "reabilitarea" firmei la care lucrez (am zis ca nu o voi mentiona in postarile personale, asa ca nu o voi face nici acum) au afectat si numarul de angajati, in sensul ca au fost pusi pe liber. Aceasta masura nu era prevazuta in planul initial, dar s-a ajuns si aici.
Ceea ce nu toti pot intelege, sau pur si simplu nu vor sa inteleaga, e ca specificul activitatii din domeniul energiei este complet diferit de cel al unei companii productive cu "lucru pe banda". Am constatat ca nu suntem un colectiv de indivizi care vin la serviciu doar pentru "a face bani", ci suntem un colectiv de oameni care pun suflet in ceea ce fac, oameni carora le pasa nu numai de siguranta personala, ci si de siguranta colegilor si de siguranta si viitorul companiei!
Evident sunt si exceptii printre noi, dar atunci cand fiecare dintre noi va parasi aceasta firma, cu siguranta ca o parte se va rupe din noi si va ramane atasata la identitatea acesteia, la personalitatea sa, facand-o sa fie mai mult si sa aiba mai mult decat o "personalitate juridica".
Era doar o replica dintr-un film si nu voi face o filosofie din asta, ci am vrut sa astern doar un gand... Inchei totusi cu o piesa cu versuri potrivite situatiei actuale: Revolution Calling de pe albumul Operation/Video Mindcrime - Queensrÿche.
Un fel de Post Scriptum: imi tot da tarcoale amintirea filmului cu Tommy Lee Jones si Ben Afleck, Company Men, de fiecare data cand vine vorba de companie..., iar zilele astea fac foarte des legatura intre colegii disponibilizati si acest film...
Dupa Schimbul de noapte si Sindromul fazei de somn intarziate, ca postari de interes, m-am gandit sa fac o comparatie intre programul celor ce lucreaza "de zi" (echivalentul romanesc al programului american "from 9 to 5") si al celor ce lucreaza in ture de 8 ore.
Programul de tura este in varianta: doua ture de dimineata, doua ture de noapte cu liber dupa a doua noapte, doua ture de dupa amiaza si trei zile libere, dupa care ciclul se reia. In zilele libere se poate lucra (sub denumirea de "completare") astfel incat sa se realizeze numarul de ore corespunzatoare numarului de ore al programului normal de zi din luna respectiva.
Comparatia se prezinta sub forma grafica, iar fiecare grafic are un cap de tabel cu nume sugestiv. Legenda se afla in partea dreapta. Ziua am impartit-o in trei intervale de 8 ore, incepand cu ora 7. Acelasi lucru se obtine pentru un orar incapand cu ora 6, intervalele fiind 6-14, 14-22, 22-6, dar cel cu incepere de la ora 7 se muleaza mai bine pe programul de lucru 7-15.
Gata cu vorba! Iata graficele (clic pentru dimensiunea maxima)!
Daca vreti sa verificati, o faceti pe cont propriu: nu raspund de consecinte!
Daca sunteti o persoana sensibila, va rog sa nu continuati lectura!
Si acum la subiect:
- indicator al gradului de civilizatie: numar de flegme pe trotuar.
Pentru Drobeta Turnu Severin, am numarat in aceasta seara pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, intre doi stalpi de iluminat public/stradal, in apropiere de Hotelul Traian, nu mai putin de cinsprezece!
Oricum nu sunt curios sa fac masuratori si in alte orase!
Gradul de civilizatie este invers proportional cu numarul lor!
PS Nu alipesc nici macar o poza, dar va invit sa vizualizati poze care merita vazute, dand click pe Poze Picasa din meniul de sus.
Ca sa poti darui, trebuie mai intai sa ai ce darui!
Si ca sa ai ce darui, trebuie mai intai sa realizezi ceva!
Abia apoi poti darui o parte din ceea ce ai realizat (sau echivalentul).
Pasii sunt, deci, urmatorii:
1. Realizezi/ creezi,
2. Daruiesti.
Populatia globului e in crestere. Cerintele sunt pe masura; cerinte de orice fel, inclusiv cele de energie. De fapt cam orice e energie: E=mc2. Energia consumata trebuie produsa. Daca producem mai mult decat consumam, ne trezim cu niste resurse primare utilizate inutil. Daca producem mai putin decat consumam, vom realiza ca nu avem suficienta energie sa ducem la bun sfarsit proiectele propuse, sa ajungem la destinatie. Asa ca ar trebui sa producem exact cat consumam.
Dar din ceea ce consumam, totul este utilizat pentru a obtine ceva cu adevarat util? Oare chiar toate obiectele, lucrurile, actiunile, evenimentele care ne inconjoara sau care au loc in imediata noastra vecinatate sau pe care le desfasuram, ne sunt de folos? Daca nu, inseamna ca pentru cele inutile s-a consumat energie degeaba. Mai bine zis s-a risipit energie. S-a aruncat! Energia aruncata inseamna cladura! Sa leg asta de incalzirea globala? Sau sa ma opresc aici? Nu are rost sa consum mai multa energie decat ii este alocata acestei postari, asa ca ma opresc aici!
Consumam sau risipim? Cat consumam si cat risipim? Totul e in mainile noastre! E la latitudinea (vointei) fiecaruia dintre noi sa cantarim foarte bine si sa mentinem echilibrul perfect!
Si pentru ca am scapat de sfarsitul lumii, acum unde ne aflam? Sau incotro ne indreptam? Uitandu-ma imprejur, banuiesc ca ne aflam tot aici! Si privind drumul, cred ca ne indreptam incotro ne indreptam si pana acum. Deci cum s-a manifestat sfarsitul lumii? Sau era sfarsitul Pamantului? Cred ca sunt un pic confuz... Sau difuz?
Ne grabim. De ce? Ca sa terminam mai repede ceea ce avem de facut. De ce? Ca sa castigam timp. Pentru ce? Ca sa putem face si alte lucruri. Le facem si pe acestea. Ne-am facut timp si pentru ele. Au intrat deja in programul nostru.
Acum iteram. Ne grabim din nou. Terminam la timp ceea ce aveam de facut. Terminam ceea ce aveam de facut si terminam si “alte lucruri”. Dar le-am facut cu o viteza mai mare, pentru ca din nou ne-am grabit. Noul program ne permite sa facem si alte lucruri.
Pana cand putem itera si reitera? Si pentru ce? Dintre toate lucrurile pe care le facem in plus, care ne sunt cu adevarat utile? Facem atat de multe lucruri incat nu mai avem timp pentru sine. Fiecare are aceeasi problema, iar noi toti formam un ansamblu. Daca fiecare dintre noi nu are timp pentru sine, atunci aceeasi problema o are ansamblul. Adaugam valoare unor lucruri, dar nu ne mai ramane timp sa adaugam valoare propriilor persoane? Probabil ca nu. Si daca nu mai avem timp pentru noi, cu siguranta nu avem timp nici pentru ceilalti.
Secolul vitezei a trecut! Viteza ne-a ramas. Dar parca am ramas “in priza”. Daca ne vom deconecta, unde vom ajunge? Ne vom intoarce in timp si vom reveni la programul initial? Ne vom putea adapta la conditiile initiale? Vom reusi sa ne acordam si noua un pic de timp? Sau mai mult timp...
Sper sa ne ramana timp macar de o discutie la o cafea...
Asta seara am tras pe dreapta sa admir acest apus. Nu m-am putut abtine sa nu ma intreb "Cand vor aduce ploaia acesti nori (sau fratii lor mai mari) de la apus?".
Am ajuns sa numaram in luni perioada scursa de la ultima ploaie, care e de obicei la inceput de vara, si pana la urmatoarea, adica cea de pe la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie. Nici macar cand spal masina nu mai ploua (vara). Paparudele pe unde-or mai fi? Scenariile cu desertificarea par din ce in ce mai plauzibile.
